Preintalnire 40 de ani
“ Ingineri electronisti din toate tarile uniti-va ! “
Motto 1:
Animati de nostalgia
Anilor de facultate
Sa rememoram "orgia"
Unor clipe neuitate.
Motto 2 popular:
Usurel trecui prin lume
Ca pasarea prin padure.
Dragi colegi electronisti promotia 1970,
In cele ce urmeaza voi relata cateva intamplari mai mult sau mai putin hazlii din viata colegilor nostri, cu poze si catrene asociate, spre placerea (sau plictiseala) voastra. Am in vedere in special colegii din sectia Ingineri fizicieni (IF) pentru ca din aceasta sectie am facut si eu parte si ii cunosc mai bine, mai ales ca de doi ani am inceput sa ne vedem la nivel de grupa. Urmeaza, ca numar, colegi de la CSF, la o reuniune a lor fiind si eu invitat impreuna cu un coleg de la IF si unul de la EA. In final sunt cativa colegi de la alte grupe cu care am avut ocazia sa ma intalnesc sau sa corespondez. Intr-o anumita masura relatarile vor fi cronologice.
Nu fac parte din Comitetul de organizare a intalnirii de 40 de ani de la absolvire, eu fac parte din Comitetul oamenilor (muncii) care au placerea de a veni la intalnirile noastre, in aceasta calitate, de buna voie si nesilit de nimeni, vreau sa va zic urmatoarele:
Sa veniti la patruzeci,
Nu lasati pentru cincizeci,
Fiindca e o vorba buna:
Ce-i in mana nu-i minciuna.
* * * * * *
Oferta de patruzeci
Acuma-i valabila,
Nu puteti s-o amanati,
E irepetabila.
Voi continua cu perioada cea mai veche, e vorba de 1971, la un an de la absolvire, cand o parte din noi am facut armata impreuna.


In prima poza este o grupa din armata in care majoritatea suntem colegi de la sectia Ingineri fizicieni, in poza a doua suntem toti colegii IF care am facut armata impreuna, respectiv de la stanga la dreapta Ioan CHIS (comandant de grupa), Alexandru BALANESCU, Radu DRAGUS, Dorin CIOBANU, Aurelian OLARIU, Ervin GURAU, Marcel CARABINEANU.
Am zis:
Ingineri la o adica,
Daca patria ne chiama,
Curajosi si fara frica
Ne-nrolam, de buna seama.
Au urmat intalnirile la facultate, la fiecare cinci ani, despre acestea nu voi vorbi, la datele respective s-au facut pozele de rigoare, acum voi sari in anul 2008. In acel an, intr-o convorbire telefonica intre Dorin Ciobanu si Gabriel Onel (colegi de la IF) cei doi au pus problema intalnirii noastre la nivel de grupa, idee ce mi-a fost transmisa si mie. In acel moment m-am si apucat de treaba si a fost o munca destul de sustinuta pana am facut rost de telefoanele si adresele de E-mail ale colegilor. In acest demers m-am folosit de internet si de informatiile anumitor colegi care detineau date despre alti colegi. In final am obtinut adresele cvasitotalitatii colegilor de grupa. Ideea mea a fost ca cei care nu pot sa vina sa trimita un mesaj de salut si cate o fotografie pentru a ne actualiza noile infatisari. Majoritarii au raspuns cu promptitudine si bucurie la acest apel, cativa au fost mai ezitanti iar eu le-am raspuns in consecinta. Intalnirea a fost fixata in Cismigiu, pe 13 Septembrie 2008 ora 11.00 .
Ne-ntalnim in Cismigiu,
Nu mai e atata soare,
Doar cu o-ntrebare viu:
Cati colegi veni-vor oare ?
* * * * * *
Animati de revederea
Unor vechi si dragi fiinte,
Vom agrementa-ntalnirea
Zdrobind in gura seminte.
* * * * * *
Si o bursa de pariuri
N-ar strica sa infiintam,
Fiecare sa mizeze
Cam pe cati colegi contam.
(Evident, premiul cel mare
E unul de consolare).
* * * * * *
Cei absenti din neputinta,
Sau poate fara vointa,
Sa trimita fiecare
Un mesaj de-ntampinare.
Cred ca primul gasit a fost colegul si seful nostru de promotie de la grupa IF Sorin Marcovici (stabilit in America), am scris direct numele lui pe internet, am gasit o adresa de E-mail, care era chiar a lui. El ne-a trimis poza de mai jos si mesajul care urmeaza, pe tonul cel mai firesc si fara intarziere.
Sorin Marcovici
Dragi colegi,
In iunie 1970, un grup de tineri, fete si baieti, in jur de 22-23 de ani, s-au adunat in fata corpului D din Polizu si, dupa ce au facut citeva poze si au semi-cintat Gaudeamus Igitur, s-au dus la Carul cu Bere sa sarbatoreasca terminarea facultatii. Au trecut de atunci 38 de ani ; 38 de ani reprezinta o viata dar parca a fost ieri.
Imi amintesc cu nostalgie fetele noastre pline de emotie si anticipare, marcate de bucuria ca am reusit si incertitudinea nemarturisita in viitor. Fiecare dintre noi, cu visurile si ambitiile specifice tineretii, isi interoga cu optimism destinul. Majoritatea am ramas in Bucuresti. Unii au plecat sa-si dezvolte profesia in provincie. Altii au ajuns in cele din urma pe meleaguri mult mai indepartate. Unii dintre noi au tinut legatura, altii s-au mai instrainat. Pe unii realitatea de zi cu zi a vietii i-a fortat sa-si schimbe meseria ; altii ne-au parasit deja pentru totdeuna. Ca frunzele de toamna purtate de vijelie, viata ne-a raspindit in toate directiile dar inca ne reamintim cu placere ca am zburat din acelasi copac. Colegialitatea si camaraderia celor cinci ani impreuna au ramas imprimate in spiritul nostru pentru totdeuna si hranesc cu multe amintiri bucuria revederii.
Desigur ca mi-ar fi facut o placere deosebita sa particip la adunarea colegilor organizata de Radu care, dupa cum am constatat cu totii, a ramas acelasi baiat prietenos si amabil. Din pacate nu o sa fie posibil de data asta sa ciocnim un pahar impreuna si sa schimbam glume noi si vechi. Sper insa sa avem ocazia sa ne revedem cu bucurie intr-un viitor nu prea indepartat. Pina atunci, va doresc tuturor o seara minunata si plina de voie buna. In pofida zicalei, sint multi ochi care chiar daca nu se vad nu se uita.
Cu aceeasi prietenie din totdeuna,
Sorin Marcovici
Pe Nicolae Georgescu, seful nostru de grupa, l-am gasit mai greu dar pana la urma am reusit cu ajutorul unui coleg care ii stia adresa. El s-a lasat mai greu in sensul ca s-a prezentat la intalnire de abia in anul urmator, pe motivul invocat in mesaj, dealtfel neintemeiat, cum ca pe el vremea l-ar fi marcat mai puternic (am doar poza de grup).
Dragi colegi de neuitat,
Suntem un grup de oameni care au ceva in comun: au petrecut o doisprezecime din viata in aceeasi facultate, in banci alaturate. Multi dintre noi am fost chiar prieteni. De exemplu, s-ar putea sa existe printre voi un baiat care a fost si la mine acasa, unde am studiat impreuna, am mancat impreuna si am dormit chiar in acelasi pat (nu va ganditi la prostii!).
Dar acel nucleu de oameni din 1970 a suferit ulterior, cu mult inaintea pornirii acceleratorului CERN, un adevarat "big bang". Bucuriile, dar mai ales necazurile, ne-au dus in zone ale universului vietii foarte departate una de alta. Unii au trecut chiar in universuri paralele. Pentru ca nu pot sa-mi explic altfel cum se poate ca baiatul despre care va spuneam, atunci cand ne-am reintalnit intamplator acum circa 20 de ani, sa vorbeasca cu mine foarte degajat despre una, despre alta, iar la urma, cand deja ne indepartam unul de altul, sa strige: "Cum te cheama, cum te cheama?" (Exact ca in reclama "Cat e halatu', cat e halatu'?")
Initiativa crearii acestui "club" al inginerilor fizicieni din 1970 este extrem de binevenita. Clubul IF70, cum indraznesc sa-l numesc, incearca sa demonstreze ca timpul poate fi reversibil, ca putem, o data pe an cel putin, sa revenim in aceeasi zona de univers al vietii. Nu stiu daca vom reusi, dar merita incercat. Poate descoperim o crema speciala, ca in "Maestrul si Margareta". Colegul Aurel Ionescu va poate explica mai mult.
Va propun un test al intoarcerii in timp. Doi dintre profesorii nostri au spus la sfarsitul cursurilor pe care ni le-au predat:
1. "Sa aveti derivata pozitiva!"
2. "Sa nu va pierdeti simtul umorului!"
Cati dintre voi stiu sa raspunda? Cati dintre voi au respectat aceste sfaturi-urari? Poate veti discuta putin si aceste lucruri.
In sfarsit, am vazut pozele transmise de minunatul nostru coleg Radu Dragus. Intr-adevar, entropia creste! Partea proasta este ca rata cresterii este diferita. In cazul meu de exemplu a atins valori inadmisibile. De aceea,
Semnez cu drag pentru voi toti,
Colegul vostru de ne liniutza uitat (adica de ne-privit),
Nicu Georgescu
PS Poate la intalnirea viitoare pot trece peste complexul exploziei entropiei personale, imi pun o masca si vin si eu la intalnire.
Inca o data, Va imbratisez pe toti. Petrecere frumoasa!
In aceasta imprejurare i-am scris:
Lasa frate entropia
(Care-n final ne omoara),
Importanta-i frumusetea,
Evident interioara.
Pe colegii care n-au venit i-am asimilat cu oaia ratacita din celebra pilda, dar neprezenta lui Nicu Georgescu, in situatia lui de sef de grupa, ar fi agravat mult situatia:
Pilda oii ratacite
Ne face sa-i ducem dorul,
Insa Domnul ne fereasca:
Sa nu ne lase pastorul.
Cu Alexandru Balanescu a fost o situatie mai grea in sensul ca l-am cautat pe internet in Germania, fara sansa, unde el statuse vreo treizeci de ani, alt coleg a avut inspiratia sa-l caute in tara si a avut succes, pentru ca Sandu revenise de cativa ani.

Alexandru Balanescu
El a fost prezent la ambele intalniri IF, in 2008 si in 2009. i-am scris:
Ce mai par frumos aveai
Cand erai mai tinerel
Si ma-ntreb contrariat
De ce-ai renuntat la el ?
* * * * * *
Sandu, tu in studentie
Aveai par negru, frumos.
Te intreb: ai vreun folos
De cand te porti cu chelie ?
Cu Dorin Ciobanu problema a fost simpla, noi corespondam de ani de zile pe internet,
Dorin Ciobanu
deci n-a fost o greutate sa-l gasesc. El imi trimite aproape zilnic mesaje pe E-mail; datorita faptului ca a practicat candva tirul i-am scris:
In pierduta tinerete
Erai tragator la tir,
Dar acum cu internetul
Bombardezi mai abitir.
Tot pe ideea tirului m-am gandit sa-i zic:
Motto:
Nu-i jivina ca tapiru Si nici sport precum e tiru. Ciobanu tragea la tir Cu o pusca de Cugir Si vana ca un vampir Tinea sangele-n potir Si bea tuica din clondir, Acuma mananca pir Cateodata chiar si jir Si ciorba numai de stir Cu ulei de trandafir Asortata cu ghimbir Si de-aceea nu ma mir Ca e slab precum un fir Si se unge cu mult mir, Se plimba sus in Pamir Imbarcat numai in TIR Si vaneaza doar tapir E-mbracat tot in casmir Nu plateste deloc bir Toaca banii in tractir Si le bea mai abitir De cum face un satir. Da-mi o poza suvenir Ca sa pot sa te admir Cum as face cu-n emir Adiat de un zefir Intr-o stare de delir Impodobit cu safir. De la mine ai mult gir, Te respect precum un Sir. Hai sictir !
Formula de incheiere n-are nici o conotatie revansarda, am folosit-o pur si simplu ca rimeaza.
Cu Tulida Bercovici (actualmente Geraldine Tulida Cohen), stabilita in Anglia, a fost mai complicat deoarece n-am reusit nicicum s-o gasesc. Pana la urma am aflat ca Nicu Dragulanescu ar avea adresa ei, ceea ce s-a dovedit a fi adevarat. Nicu si Tulida au fost colegi de liceu. Poza de mai jos am obtinut-o prin intermediul lui Nicu. Mesajul de la Tulida l-am obtinut eu dupa multe insistente, printre altele i-am scris:
Geraldine Tulida Cohen (Bercovici)
Din inima ta larga
Sper vantul ca sa rupa
O fila cu mesajul
Spre-ai tai colegi de grupa.
Pana la urma a cedat si iata mesajul mai jos:
Dragi fosti colegi ingineri fizicieni,
Urmaresc cu uimire progresele Romaniei in special in ultimii ani, traiectoria este exponentiala in toate directiile. Trebuie sa fie foarte interesant de a fi acum la Bucuresti, am auzit ca s-a schimbat nemaipomenit si este o atmosfera excitanta. Au trecut prea multi ani de cind ne-am despartit si am urmat vietile si carierele nostre in toata lumea. Totusi amintirile de vremurile cind am fost totii studenti sint tare frumoase. Imi pare rau ca nu voi putea fi impreuna cu voi la aceasta reuniune, desi intr-un fel fiind indepartata, voi mentine visiunea voastra asa cum ati aratat la 20 ani nu cum toti aratam acuma. Va urez sa va pastrati tineretea interna chiar daca nu se poate sa tineti anii in urma. Un salut calduros tuturor cu urari de sanatate, fericire si prosperitate!
Toate cele bune si urari de success pentru reuniune. Te rog sa-mi trimeti toate pozele.
Tulida
Dr Geraldine Cohen
PhD, MBA (INSEAD), FHEA, MCIM, Chartered Marketer
Senior Lecturer in Marketing
Brunel Business School
Elliott Jaques Building, Room 062
Brunel University Uxbridge, UB8 3PH
Telephone: (+44) 01895 265237
Cu Nicolae Fotache (zis Ney) am avut probleme, nu cu adresa ci cu faptul ca n-a vrut sa ne trimita o poza si nu a venit la intalnirile IF, totusi eu cu el corespondez frecvent pe E-mail. La o intalnire cu CSF-istii in 2009, la care am fost invitati amandoi, Ney a fost surprins din profil, vedeti poza de mai jos, in stanga. Din mesajul lui Ney Fotache dau fragmentul urmator:
 Uitindu-ma pe fotografiile pe care le-ai strins, m-am bucurat pentru faptul ca desi ma uitam la ele, in mintea mea ii vedeam tot cu imaginile de acum aproape 40 de ani. In concluzie, prefer ca si cei care ma mai tin minte, sa ramina cu imaginea mea de atunci, este drept ca m-am mai ingrasat, iar despre par .. vad ca Mihu Leonovici mai are.
Legat de chelie vreau sa va spun ca englezii au o vorba: barbatii au un cap asa de frumos incat e pacat sa fie acoperit cu par, iar lui Ney i-am zis:
Draga Ney nu-ti fa probleme
Cu chelia lucitoare,
Fiindca noi avem cu totii
Ochelari superbi de soare.
Pe Nicolae Leonovici (acum Nicolas Leconte), stabilit la Eaubonne (Apa buna) langa Paris, l-am gasit prin intermediul unui coleg care ii stia adresa. El ne-a transmis mesajul urmator:
Nicolas Leconte (Nicolae Leonovici)
Draga Radu si dragi colegi,
Imi pare rau ca nu pot participa la intalnirea de anul acesta, dar la anu', promit, nu voi lipsi – decat daca ma mut in alta lume.
Am 2 propuneri :
1. Sa faci un site in care sa aduni pozele, inclusiv cele pe care le veti face la intalnirea din Cismigiu.
2. Sa organizezi un concurs masculin (anul viitor, ca sa pot participa si eu) de cea mai mare chelie si cea mai importanta burta.
Iar pana atunci, va urez tuturor, prezenti sau chiar absenti, multe intalniri ca acea de anul acesta, organizata de minunatul nostru coleg si poet, Radu.
Cu drag,
Mihu
Legat de mesajul lui Mihu vreau sa va zic in primul rand ca nu a venit nici in anul urmator, contrar afirmatiei lui din fraza de inceput ; acum, Doamne fereste, ce sa credem ? In al doilea rand observam in fraza de sfarsit ca ma face poet, ceea ce nu-i adevarat, nu ca n-as vrea dar n-am de unde, pentru ca eu nu am sensibilitate artistica. Pot fi incadrat eventual ca versificator, ceea ce are legatura cu electronica, deoarece si intr-un caz si in altul e vorba de a combina cuvintele sau componentele in ideea ca in final sa se obtina ceva coerent.
Fiindca Mihu locuieste la Eaubonne m-am gandit sa-i scriu:
La Eaubonne, tres inspire,
Ti-ai facut asezamant
Intuind mai repede
Criza de-apa pe Pamant.
* * * * * *
Varianta:
La Eaubonne te-ai asezat
Intr-o casuta cocheta
Intuind anticipat
Criza de-apa pe planeta.
* * * * * *
Presupun ca in Eaubonne
Aveti casa cu balcon
Si tu poti nestingherit
Sa te-ocupi de pescuit.
Urmeaza acum cei doi colegi “canadieni” de la IF, e vorba de Gabriela Grabari (Ionescu) si Marcel Carabineanu, care apar in cele doua poze de mai jos. Fiind acolo in Canada m-am gandit:
Bine-ar fi si in Canada
Doar in luna lui cuptor,
Iarna cand cade zapada
O iei jos spr-ecuator.
Si am mai zis:
Emigrantul in Canada
Are un program impus:
Cat mai repede sa-si faca
Adaptarea lui la fus.
Gabriela Grabari (Ionescu)
 Marcel Carabineanu
In continuare apar pozele individuale ale altor colegi de grupa IF.
Rodica Lazarescu (Barladeanu)
 Anca Angelescu (Moisescu) Teodor Julea Aurel Ionescu Ioan Chis Aurel Popa Alexandru Bucin Ervin Gurau Stelian Popa
 Gabriel Onel
 Eliade Stefanescu
 Lucian Galateanu
Inainte de a da pozele de grup cu Inginerii fizicieni, reuniti de doua ori in Cismigiu si apoi in restaurantele din zona, respectiv in anii 2008 si 2009, voi mai relata ceva. In anul 2008, cand erarm in plina campanie de cautare a adreselor colegilor, la un moment dat l-am apelat pe internet pe Nicu Dragulanescu in ideea de a afla de la el informatii despre anumiti colegi ai nostri.
Anca Angelescu (Moisescu) Nicolae Dragulanescu
Din mesajul lui de raspuns constat ca se afla in Coreea de Sud, unde urma sa stea pana spre sfarsitul anului. Fiind acolo i-am zis:
Bine ca nu esti in Nord
Unde-a fost alt Nicolae
Ce s-a-ntors victorios
Cu proaste idei, o droaie.
* * * * * *
Dac-ar fi-avut nostalgia
Erei Ceausescului
N-ar fi poposit in Sudul
Ci-n Coreea Nordului.
Fiind el acolo departe de tara l-am felicitat de Sfantul Nicolae gandidu-ma si la intalnirea noastra:
Sa ne traiesti Nicolae
Ori cu cine ai petrece
Neuitand nici de-ntalnirea
Anului douamiizece.
Si acum pozele de grup, mai intai cea din toamna anului 2008.
De la stanga la dreapta: Dorin Ciobanu, Aurel Popa, Teodor Julea, Gabriel Onel, Alexandru Balanescu, Alexandru Bucin, Rodica Lazarescu, Lucian Galateanu, Radu Dragus, Anca Angelescu, Ervin Gurau, Ioan Chis, Stelian Popa.
Inca o poza de grup cu aceleasi persoane din 2008, mai jos.
Ingineri fizicieni, toamna anului 2009.
De la stanga la dreapta: Dorin Ciobanu, Radu Dragus, Aurel Ionescu, Eliade Stefanescu, Nicolae Georgescu (seful de grupa, a venit pana la urma, nu ne-a lasat de izbeliste), Nicolae Dragulanescu (invitat), Stelian Popa, Gabriel Onel, Alexandru Bucin, Lucian Galateanu, Aurel Popa.
Dupa intalnirea din Cismigiu, Septembrie 2008, cativa colegi am fost invitati la Ervin Gurau acasa, a fost o poveste mai veche care acum s-a materializat.

In primavara lui 2009, dupa ce deja ne adunaseram in 2008, Lucian Galateanu mi-a trimis un mesaj in care ma instiinta ca are o casa de vacanta la Comarnic (undeva sus pe deal, nu in oras) si ar fi incantat sa ne vada acolo, evident pe cei dornici si in limita posibilitatilor de cazare. Pana la urma treaba s-a concretizat si o parte din grupa Ingineri fizicieni, pe care am denumit-o “Aripa Comarnic”, a ajuns sa-l viziteze de vreo trei ori, mai intai in primavara si apoi in toamna, ca dovada sunt imaginile de mai jos.
Inainte de a comenta pozele am ceva vorbe legate de prima vizita, care a avut loc de 1 Mai 2009. Mai intai e mesajul de multumire pentru itinerariul transmis de Lucian si apoi anumite temeri, nedumeriri si chiar pretentii:
Multumescu-ti de mesaj
Il voi lua in bagaj,
Ca un ghid nepretuit
S-ajung la locul ravnit.
* * * * * *
Unde casa ti-ai plasat
Aeru-i rarefiat,
Cand venim de Arminden
Luam tub de oxigen ???
* * * * * *
La vila ce-ai plasat
Acolo sus in deal
Ideal ar fi sa vin
Calare pe un cal.
* * * * * *
In aceasta-mprejurare
Iti pun inca o intrebare,
Sa-mi raspunzi far-amanare,
Ai si grajdul in dotare ?
* * * * * *
N-ai evaluat localul
Unde vom veni cu calul,
Sa ne dai date concrete:
Cat revine-n margarete?
In ideea c-as fi mers pe jos am zis:
Gafai greu si urc amarnic
Pe dealu' de la Comarnic
In speranta ca-ntr-un an
O s-ajung la Lucian.
* * * * * *
Cu casa in varf de deal
Ma gandesc ca bine ar
Folosi pentru colegi
Sa montezi funicular.
O problema era si vremea:
O s-avem vreme frumoasa
Sa putem iesi din casa ?
* * * * * *
De nu stii nimic de vreme
Ma gandesc si chiar ca te-as
Sfatui sa dai comanda
Tocmai la INMH.
Totusi pana la urma ne-am hotarat sa mergem cu masina, dar erau si acum incertitudini:
Loc de-ntoarcere gasim
Sus in spatiul tau intim ?
Fiindca-ti zicem: au contraire
Vom urca-n marche-arriere.
Fiindca veni vorba de mersul inapoi mi-am adus aminte de un banc: niste politisti urcau pe Transfagarasan in marche-arriere ceea ce a starnit nedumerirea anumitor participanti la trafic, raspunsul politistilor a fost: “daca nu gasim acolo sus loc de intoarcere?”. Culmea e ca la coborare mergeau tot in marche-arriere, pentru ca au gasit sus loc de intoarcere.
L-am prevenit pe Lucian:
E un act d-inconstienta
Sa ne inviti la Comarnic,
Ai sa te caiesti amarnic
De-om contracta dependenta.
dar el si-a asumat orice risc.
Pana la urma totul a fost frumos si ce speram s-a indeplinit:
Acolo, de Unu Mai,
Sper sa ne simtim ca-n Rai
Uitand, chiar si momentan,
De-un infern cotidian.
Avertizare pentru Lucian:
Fiind persoane importante
Sa ne-ntampini ca atare,
Cu discursuri mai savante
Si cu paine si cu sare.
Consideratii despre casa:
Asezata-n varf de deal
Nu poate fi decat castel
De-aceea, cu siguranta,
Bantuie stafii in el.
* * * * * *
La castelul tau din coasta,
Asezat pe stanca dura,
Ca si cavaleri veni-vom:
Cu lance si cu armura.
Viata, stiti cum e, si cu bune si cu rele, ca dovada tocmai cand faceam plimbarile la Comarnic am pierdut un meci important la fotbal, mi se pare cu nationala Serbiei:
Invitati fiind la Comarnic
Bucuria ne petrece,
Numai c-am pierdut la fotbal,
Una calda, una rece.
Urmeaza pozele facute la Comarnic cu Ingineri fizicieni “Aripa Comarnic”
Rodica Lazarescu (Barladeanu)
O veti zariti si pe Yvonne Fotache (Deculescu), invitata noastra de onoare de la CSF. Eu am prezentat-o in felul urmator:
Pentru toti aici de fata
E momentul, afle-se,
Ca Domnita invitata
E Regina CSF.
Despre ce este vorba veti afla mai incolo.
Dorin Ciobanu, Yvonne Fotache, Lucian Galateanu, Stelian Popa


In imaginile urmatoare il veti vedea si pe Nicu Georgescu, care a fost prezent si la intalnirea de la Comarnic din toamna 2009, cand am cules catina.
In poza urmatoare apar si baiatul lui Lucian, in stanga lui, cu cei trei fii, respectiv nepotii magnifici ai lui Lucian, deci “tribunic” cum am auzit formularea la colegul de la CSF Radu Diaconescu, care si el este “tribunic”. I-am si zis lui Lucian:
Ai o casa ca-n povesti
Dar de stau si ma gandesc
Cei trei nepoti ai tai
Sunt de-a dreptul dar ceresc.
Si in general pentru noi toti as zice:
Imi inchipui ca nepotii
Pentru noi batranii, bietii,
Dupa lunga asteptare
Sunt incununarea vietii.
 La excursia din primavara l-am vazut pe baiatul lui Lucian, Horia, cu o barba deasa, in toamna n-o mai avea, el spunandu-mi ca o poarta doar in sezonul rece, atunci i-am zis:
Cu barba sezoniera
Usor lui Horia ii vine:
Atunci cand se face vara
Barba-i cade de la sine.


La cules de catina, o planta extraordinara
In poza de mai jos se face focul, de tabara as zice, care n-a lipsit in nici o seara, iar in fundal apare superba casa de vacanta a lui Lucian, unde ne-am simtit foarte bine.

Stelian Popa, Lucian Galateanu, Radu Dragus

Stau haiducii langa foc,
Le citesc in ochi durere
Caci mancare n-au deloc,
Se cinstesc doar cu o bere.
Acum sa nu va inchipuiti ca am facut foamea la Comarnic, fiecare a venit de acasa cu ce avea mai bun, iar gazdele n-au fost nici ele mai prejos; printre altele am degustat si bautura noastra traditionala:
Unica-i ca bautura
Neaosa noastra palinca,
Caci rimeaza de minune
Cu apelativul “inca”.
Stelian Popa, Yvonne Fotache

 Radu Dragus, Lucian Galateanu Lucian Galateanu pe prispa casei din Comarnic
La sfarsitul celor trei excursii facute la Comarnic l-am intrebat pe Lucian:
Cand dam buzna peste voi
Inteleg dezavantajul,
Acum intrebatu-te-oi:
Care este avantajul ?
Raspunsul lui Lucian a fost de-a dreptul emotionant:
Avantajul meu, ma jur,
E ca simt o bucurie
Cand colegii imprejur
Se “scalda” in veselie.
In aceasta imprejurare am concluzionat:
Asta este-ncununare
Multelor vorbe ce spui,
Cand aud ca-ti da-ncantare
Bucuria aproapelui.
In toamna anului 2009, dupa trei excursii minunate facute la casa de vacanta a colegului nostru Lucian, care la serviciu se ocupa de nanotehnologii, i-am zis-o:
Nanotehnolog din fire
La nivel de electron,
Sus acolo la cladire
E-un gigaamfitrion.
Acum va voi povesti cateva intamplari cu colegii de la Centralizari si Semnalizari Feroviare (CSF), o parte din ei, cu care am avut placerea sa ma intalnesc (impreuna cu Ney Fotache si Nicu Dragulanescu) la o agapa ad-hoc prilejuita de venirea in tara a lui Radu Diaconescu, mai jos aveti poze facute cu acest prilej.




Am vazut si CSF-istii,
Sunt la fel ca noi IF-istii:
Si tomnatici
Si simpatici.
Radu Diaconescu, Yvonne Fotache, Vasile Negrutiu
Cu aceasta ocazie am expus urmatoarea problema:
Sa traiasca alianta
CSF cu grupa IF,
Ceea ce ne da speranta
S-avem gratis pe CF.
N-am constatat nici o reactie, probabil din cauza crizei, dar nadajduim in continuare.
Acum vreau sa lamuresc problema cu Regina, intr-o convorbire telefonica Yvonne mi-a spus ca la ei in grupa s-a instituit regimul monarhic, ea fiind Regina, ceea ce am constatat si la intalnirea cu CSF-istii. Legat de aceasta imprejurare am zis:
Voi aveti o monarhie,
Nu stiu de-i parlamentara,
Mai degraba-mi vine a zice
Ca este feroviara.
* * * * * *
Sunt convins ca monarhia
E formula ideala,
Intr-o tara ca a noastra
Unde legea-i cam formala.
* * * * * *
CSF-istii au Regina
In grupa, pe plan local,
Dar intreb, la o adica
Au mostenitor legal ?
(Mai degraba cred ca-i joc
Cu Regina aleasa-ad-hoc)
La un moment dat, intr-un anumit context, ma trezesc pe E-mail cu un Decret regal semnat de Regina Yvonne, prin care mi se acorda titlul de general. Am ramas putin consternat si am zis:
Ma simt foarte onorat
Pentru titlul acordat,
Dar nu-ncet sa ma gandesc:
Nu-i cumva un dar grecesc ?
* * * * * *
Voi dati titluri cu duiumul,
M-ati facut si general,
In contextul actual
Va rog sa-mi dati si costumul.
Acum urmeaza intamplari cu diversi colegi de-ai nostri din diverse sectii. In primul rand il am in vedere pe Radu Diaconescu, intr-un mesaj, el care este de trei ori bunic (tribunic in formularea proprie) declara, fermecat de nepotii lui, ca daca stia cat sunt de dragalasi ii facea mai intai pe acestia. Mergand pe aceasta idee i-am zis:
Totdeaun-ai fost simpatic
Iar acum fermecator,
De cand ti-au venit nepotii
Tu ai dat in mintea lor.
Venit anul trecut in tara m-am gandit sa fac o parodie dupa vestitul cantec “Radu mamii”:
Prin Padurea bradului
Trece mama Radului
Din ochi negri lacrimand
Si de Radu intreband:
-N-ati vazut pe Radu mamii ?
-Il ataca americanii.
Si strigau americanii
Apai cui ?, lui Radu mamii:
-Da-te Radule legat
Ca sa scapi nevatamat.
Insa Radu n-asculta,
Flinta-n vant isi slobozea,
Carare prin ei facea
Si de-americani scapa.
(Sistemul antiracheta
N-a surprins glontu-n vizeta).
A venit in Romania
Sa-si revada casa, glia,
Inginerii si artistii
Si mai vartos CSF-istii
Acum urmeaza Ervin Gurau care mi-a trimis poza cu salaul urias; avand in vedere ca el n-ar putea zice ca e foarte suplu m-am gandit sa-i scriu:
Ce pot eu sa constat,
Judecand cu al meu cap,
Ca tu te-ai fi asortat
Mult mai bine cu un crap.
Ervin Gurau cu salaul
Acum cativa ani, inainte de a intra in Europa, am primit de la colegul nostru Stelian Popa fotografia de mai jos, in care el este flancat de fratii lui. In aceasta imprejurare, cum s-ar zice, el mi-a dat apa la moara sau mi-a ridicat mingea la fileu ca sa ma exprim mai modern si atunci am scris:
Stelian Popa cu fratii
Stând aşa cu burta goala Vazui burtile umflate,
Nu ezit ca sa-mi asum-o În forma de anvelopa
Presupunere reala, Şi-mi zisei: mai, nu se poate,
Ca va pregatiti de SUMO. Aştia-s sigur neam de popa.
* * * * * * * * * * * *
La aşa rotunde burti Superbe burti expuse
Poate ca frumos v-ar sta, Pe mioritic plai,
Precum la vechile curti, Natural, îmi sugereaza
Cu işlic şi narghilea. Un înalt nivel de trai.
* * * * * * * * * * * *
Pe covorul de verdeata, Cu rezerve consistente,
Aşezat precum o pânza, Fara teama fratii Popa
Fratii Popa îşi exprima Aşteapta eminamente
Valoroasa lor osânza. Ca sa intre-n Europa.
Colegul de mai jos este Constantin (Costica) Dinu de la Telefonie. Acum vreo cativa ani, venind in Bucuresti, m-a vizitat la firma unde lucram pentru ca avea nevoie de o stampila, in acest context i-am scris:
Cand mai vii prin Bucuresti
Si crezi ca-i treaba utila
Cauta-ma la servici
Sa te-alegi cu o stampila.
Constantin Dinu
Odata colegul nostru Ioan Gasparel de la sectia Radio se afla in Muntii Apuseni la un prieten comun, cel din stanga lui Nelu in poza de mai jos. Mi-au telefonat la Bucuresti si eu le-am raspuns dupa cum urmeaza:
Ce n-as da in asta seara
Sa ciocnesc un paharel
Cu profesorul Vasile
Si cu Nelu Gasparel

In urma cu cateva luni colegul nostru si seful de promotie pe an Victor Neagoe isi exprima regretul sau nostalgia de-a nu fi petrecut in tinerete clipe de relaxare si de distractie cu colegii, probabil sentimentul i-a fost starnit dupa aflarea vestilor despre colegii de la CSF care s-au intalnit anual in diverse zone ale tarii. In aceasta imprejurare i-am scris lui Victor:
Gandesti acum la boema ?
Vremea e tarzie tare,
Dar speranta nu-i trecuta:
Vine alta re’ncarnare.
Evident ca am glumit, dar in continuare as face un mic comentariu. Declaratia lui Victor este retorica, in definitiv de-a lungul vietii nimeni nu l-a impins de la spate ca sa studieze, a facut-o din placere si din vocatie. Ma gandesc ca in orice colectivitate umana se nasc oameni care au din start calitati intelectuale sau fizice deosebite, ceea ce ii face ca in timp sa devina lideri in diverse domenii: management, stiinta, arta, sport, politica etc. Acesti oameni sunt predestinati sa-si asume responsabilitati (inclusiv sociale) deosebite, in care oamenii de rand n-ar face fata, sau ar face-o cu performante minime. Intr-un fel unii dintre ei sunt niste damnati, in sensul ca devin sclavii propriului talent, fara exercitarea acestuia viata lor nu ar mai avea sens. In concluzie Victor a fost predestinat sa fie liderul nostru.
Victor Neagoe
Si acum, cu permisiunea voastra, ultimul pe lista (vorba unui personaj celebru de trista reputatie) sunt eu, Radu Dragus. Fiindca acum in primavara mi-am depus actele de pensie mi-am zis-o:
Mult mi-a placut la serviciu,
As zice ca mi-a priit,
Azi mi-am gasit noul viciu:
La pensie am iesit.
Facand public acest act, am primit mai multe felicitari si mesaje de la prieteni si colegi (in special colege), printre care a fost si minunata noastra colega de la sectia Radio Michaela Butta (Mihaela Diaconescu), stabilita in Canada, care mi-a scris:
Draga Radule Dragus
Iti trimit e-mail acus
Si-ti urez cu veselie
(Si cu-n pic de gelozie)
Fericita … pensie.
In aceasta situatie, era normal, i-am cerut Mihaelei o poza si a fost de acord:
Primit e-mail cu bucurie,
Raspund cu o fotografie:
Cred ca m-ai recunoscut
Desi 40 de ani au trecut !
Michaela Butta (Mihaela Diaconescu)
Cu ce mi-a trimis prima oara nu am fost multumit, am insistat si am reusit, ca dovada textul Mihaelei:
In sfarsit, esti multumit!
La a treia incercare,
Cu o poza oarecare
(Si in plus si cam prea mare),
In album am poposit!
I-am raspuns:
Poze de n-ai fi trimis,
Texte de nu a-i fi scris
Ramaneai necunoscuta,
Nici in album aparuta.
In continuare o fotografie primita tot de la Mihaela, in care apare o alta colega de-a noastra, Gabriela Andrei (Maciuceanu).
Michaela Butta (Mihaela Diaconescu), Gabriela Andrei (Maciuceanu)
Devenind pensionar m-am gandit ca n-ar fi rau sa le scriu colegilor:
Dragi colegi din toata tara,
Voi care inca munciti,
Sa duceti cu sarg povara
Pensia sa mi-o platiti.
Radu Dragus
Si acum spre final urmeaza ce am trimis colegilor, in perspectiva intalnirii din vara:
Dragi colegi de pest-ocean
Veti veni, va este dor?
Luati din timp, sa nu ratati,
Biletele de vapor.
* * * * * *
Bucurosi, plini de emotii
Vom veni la intalnire,
Luati batiste in nestire:
Fiindca vom plange cu totii.
* * * * * *
Cei care purtati chelie
Sa va puneti o tichie,
Fiindca mare stralucire
Deranjeaza la privire.
* * * * * *
Animati de nostalgie
Ne-ntalnim mereu cu drag,
Anii tineretii noastre
Ii privim ca-ntr-un sirag.
Clepsidra vietii:
Cand nisipul s-a golit
Viata noi o terminam,
Dar cine ne-mpiedica
Clepsidra s-o rasturnam ?
Lui Nicu Dragulanescu, unul din organizatorii intalnirii noastre, i-am scris (e valabil si pentru ceilalti organizatori):
La-ntalnirea magistrala
Vezi programul cum l-adopti,
Fiindca vom avea nevoie
De trei zile si trei nopti.
Si fiindca trecuram de jumatatea vietii m-am gandit la “prefixele” din varsta omului:
1 este explicabil, 2 este realizabil, 3 de-a dreptul impecabil, 4 este admirabil, 5 cumva e onorabil, 6 este rezonabil, 7 poate acceptabil, 8 deja e venerabil, 9 este execrabil
Sa te duci e onorabil,
Intri deja-n amintire,
“Vesnica lui pomenire”. 10-i vis pentru un ins
Si e foarte greu de-atins.
Sanatate si viata lunga !
Radu Dragus
Nota explicativa mai jos !
NOTA: Acest material a fost facut la sugestia lui Nicu Dragulanescu. Printre multi altii i-am trimis si eu multe poze cu colegi de-ai nostrii, din anii facultatii si dupa aceea. El mi-a comunicat ca se ocupa doar de perioada facultatii, in rest, daca vreau, sa fac eu o lucrare. Initial nu eram tentat sa ma apuc de asa ceva, dar ulterior m-am hotarat si a iesit ce-ati vazut.
In concluzie daca a iesit ceva interesant e meritul meu in principal, daca a iesit ceva mai putin placut, e vina lui Nicu , ca doar a fost ideea lui, nu-i asa ?
|