|
Prietena Rodica, originară din Piatra Neamţ, mi-a cerut să-i scriu un epitaf după aceea a vrut mai multe, şi iată ce a ieşit: Motto:
Cu morţii eternitatea se naşte şi durează.
Mi-a cerut recent amica Ca să-i fac un epitaf, Eu ţi-l scriu dragă Rodica Când o fi să te faci praf. ∗ Mult iubi-a ea viaţa, Toate florile, verdeaţa. Dintre flori, dintre tulpini S-a retras la rădăcini. ∗ Stă-n pământ la Tărtăşeşti Rodica din Bucureşti. I-a plăcut mult să colinde Acu oasele-şi întinde. ∗ Mi-a fost atât de greu să mă despart de voi, Ne revedem la Judecata de apoi. ∗ Tare glia mă apasă, Simt că oasele mă lasă. Vă implor, călcaţi alături, Îmi ajung a mele pături. ∗ În adânc stă o nevastă, Una ce-l ţinea pe Chiş, A căzut de pe afiş Şi în veci aici adastă. ∗ Stau aici în patru scânduri Şi mă trec atâtea gânduri, Dar un gând mă bate anume : Ce-ar fi să mai ies în lume ? ∗ Cu atăta sărăcie Nu-i rentabil nici să mori, Preferam o veşnicie Cu necazuri şi feciori. ∗ De-un mileniu, e pe-aproape, Stau-ntr-una şi mă rog : Poate-o da să mă dezgroape Un tânăr paleontolog. ∗ N-aş zice că n-am ispita Când o fi şi-o fi sorocul Şi va să se stingă focul: Să fiu dusă la Antipa. ∗ Oasele tare mă dor De-aceea pe viitor Vă implor şi vă şi scriu: Faceţi arcuri la sicriu. ∗ Ca mai ieri, alaltăieri, Sus eram, vă zic iubiţi: Aicea nu vă grăbiţi Că-i pericol de mineri. Vă amintiţi mineriadele de după Revoluţie. ∗ Mult iubit-am florile, Parfumul, culorile, Acuma mă mulţumesc Rădăcini când întâlnesc. ∗ Vreun cutremur pe la porţi De vă dă fiori şi teamă, Acesta de bună seamă E strănutul de la morţi. (Doamne fereşte Să strănute toţi odată, Multă lume şi-ar da duhul Pe la fiecare poartă.) ∗ Mult iubit-am eu bărbaţii De la noi şi de-alte naţii, Acum stau în conservare Pân’ la altă re’ncarnare. ∗ Stau aici de-o veşnicie Dumnezeu oasele-mi ţie Să vă fie mărturie C-am fost şi eu cândva vie. ∗ Stau aicea împietrită, A trecut o veşnicie, Presiunea e cumplită Şi mă simt ca o felie. Variantă: Stau aicea împietrită Într-o veşnică incintă, Presiunea e cumplită Şi mă simt ca o plăcintă. ∗ Când eram mai tinerică Urcam sus la Pietricică, Dar acuma, nu-mi convine, A ajuns piatra pe mine. ∗ Când eram tânără, iată, Eram tare faină fată, Dar mai nou, calificată, Trag în mină la lopată. ∗ Stau la Piatra-n cimitir Cu deranj de mii de ori Când îmi vin vizitatori, Le transmit: haide sictir. ∗ Mult în viaţă m-am plimbat Înspre Sena, înspre Prut. Am făcut tot ce am vrut Dar acum am capotat. ∗ În viaţă mâncam măcriş, L-am avut bărbat pe Chiş, Dar acuma, din pietriş, Privesc lumea pe furiş. ∗ Încastrată-adânc în piatră N-am nici griji, nu am nici vatră. Tot mai bine înainte Chiar cu griji, luaţi aminte. ∗ Am o voce înfundată Şi mă simt mereu frustrată. Lasă bre, nu fi mirată, Că eşti prinsă-adânc în piatră. ∗ Îngropată-adânc în sol Fredonez în cheia sol, Tare-aş vrea să mă mai scol Ca să dau cu sapa-n sol. ∗ Am avut pământ în sat, Cu drag mult l-am cultivat, Şi acuma, sunt convinsă, El la sân mă ţine strânsă. (Ce nu îmi convine mie, Că mă ţine-o veşnicie.) ∗ Jos aicea, descarnată, Foarte greu găseşti dovezi, Dificil să decelezi, Dac-am fost băiat sau fată. ∗ Jos aicea la subsol Bem într-una la alcool Şi-nghiţim fără rezervă Căci alcoolul ne conservă. ∗ În pământ eu nu mă plâng, Hainele nu mă mai strâng, Oasele îmi stau lejere Şi n-am treburi menajere. ∗ Pensiunea din subsol Serveşte doar bere Skol Şi în veci nu mă mai scol, Nici frecată cu alcool. ∗ În raport cu voi, măi frate, Aici toate-s inversate : Sus vezi cărnuri dezosate Aici oase descarnate. ∗ Ca fiziciană a lucrat o viaţă intreagă în laboratorul unui spital. Multă vreme-a studiat Fizica-organismului, Dar pe veci s-a dedicat Fizicii Pământului. ∗ ∗ ∗ ∗ |
