Statistici
Total membri : 257
Total grupuri : 1
Total discuţii : 7
Total albume : 86
Total fotografii : 7117
Total filme : 15
Total anunţuri : 42
Total activităţi : 6461
Total notite : 22
Total masculin : 0
Total feminin : 0
Total nespecificat : 257

Utilizatori activi

0 utilizatori şi 162 musafiri activi

Statistici pagina


Vizite azi:28
Vizite ieri:133
Vizite luna in curs:723
Vizite luna trecuta:3381
Vizite an in curs:113710
Vizite anul trecut:32452
Total vizite:387958
Maxim/zi:2506
Ziua cu maxim de vizite:2023-12-07
Maxim/luna:30405
Luna cu maxim de vizite:2024-07
De la data de:2011-03-16
Acum câţiva ani mergeam spre Ardeal cu trenul, în Gara de Nord
mă urc în tren, intru în compartiment şi aştept să plece trenul când
la un moment dat cine credeţi că intră: Ana Blandiana. Era însoţită
de două colege şi mergeau împreună la Cluj la Universitate unde
aniversau un număr de ani de la terminarea facultăţii de filologie.
Evident că nu aveam ce să discut cu ea, eu fiind un ilustru
necunoscut iar ea o ilustră cunoscută dar, că de multe ori mai vine
şi un “dar”, mi-a venit în cap un catren şi i l-am zis :

E o mare bucurie
Să mergi în tren cu Ana
Dar de-a dreptu-o nebunie
Când Ana este Blandiana.

Din acel moment s-au dezlegat limbile, s-au rupt barierele tăcerii şi
Ana Blandiana a povestit (inclusiv mie, evident) o mulţime de
întâmplări din viaţa ei politică de după Decembrie 1989. A vorbit
despe Alianţa Civică, despre relaţiile ei cordiale cu Corneliu
Coposu, despre propunerea candidatului la preşedinţie din partea
Convenţiei Democratice, despre Muzeul Memorialul Durerii de la
Sighet, şi asta timp de vreo opt ore cât a durat călătoria comună.
În ce mă priveşte cred că Ana Blandiana intră în istoria poporului
nostru din trei motive principale: mare scriitor, fondatoare a Alianţei
Civice după Revoluţie, fondatoare împreuna cu soţul ei Romulus
Rusan (şi cu fonduri europene) a Memorialului Durerii de la Sighet.
Memorialul Durerii este amenajat în fosta închisoare de la Sighet,
unde au murit în chinuri groaznice personalităţi ilustre ale neamului
românesc, Iuliu Maniu, istoricul Gheorghe Brătianu şi mulţi alţii. Am
vizitat Memorialul Durerii, acolo sunt ilustrate cu documente
reprezentative ororile comunismului, nu numai la noi în ţară ci şi în
Europa de est. După părerea mea la Sighet ar trebui dusă în
pelerinaj toată populaţia ţării.

Traseul de la Bucureşti până la Câmpia Turzii l-am considerat cea
mai frumoasă călătorie a vieţii mele, cum de altfel i-am declarat la
coborâre şi Anei Blandiana.
 

Catrene Radu Diomid