Statistici
Total membri : 257
Total grupuri : 1
Total discuţii : 7
Total albume : 86
Total fotografii : 7117
Total filme : 15
Total anunţuri : 42
Total activităţi : 6461
Total notite : 22
Total masculin : 0
Total feminin : 0
Total nespecificat : 257

Utilizatori activi

0 utilizatori şi 59 musafiri activi

Statistici pagina


Vizite azi:25
Vizite ieri:133
Vizite luna in curs:720
Vizite luna trecuta:3381
Vizite an in curs:113707
Vizite anul trecut:32452
Total vizite:387955
Maxim/zi:2506
Ziua cu maxim de vizite:2023-12-07
Maxim/luna:30405
Luna cu maxim de vizite:2024-07
De la data de:2011-03-16
Prietena Rodica şi-a manifestat violent oroarea faţă de monumentul
din marmură albă instalat de autorităţi în Piaţa Palatului, după
revoluţie. Am scris:

Stă să cadă de pe soclu
Venerabilul Coposu,
De când au plantat edilii
Vizavi acest colosu.

Copleşită de “splendoarea”
Monumentului vecin,
Ea îşi caută odihna
În mediul necitadin.

Bulversată de “splendoarea”
Monumentului cu ou,
Ea îşi caută-alinarea
În privirea unui bou.

Zdruncinată de vederea
Monumentului cu ţeapă
Ea-şi reface echilibrul
Când la Tărtăşeşti s-adapă.

Aidoma cu Baba Cloanţa,
O privesc ca un dement.
-Ce-ai păţit dragă Rodica ?
-M-am uitat la monument.
∗ ∗ ∗ ∗

Totuşi eu am încercat să salvez reputaţia monumentului, criticat de
mulţi bucureşteni:

Mărturia peste veacuri
Unor vremuri revolute,
Se avântă spre înalturi
În văzul privirii mute.
∗ ∗ ∗ ∗
Ageră săgeată albă
Spintecă molozul trist,
Rămăşiţă canceroasă
Din trecutul comunist.

Opinie: prietena Simona, arhitectă, mi-a zis că acest catren e mai
valoros decât monumentul.
 

Catrene Radu Diomid