|
 Epigrame si catrene
Dragi colegi şi prieteni,
Unii dintre voi mă consideră poet, poate din exagerare sau poate dintr-o anumită neştiinţă, dar eu nu sunt poet, nu că n-aş vrea dar nu se poate, pentru că nu am sensibilitate artistică, sau poate că am dar într-o cantitate foarte mică. Pe mine Mama m-a născut inginer şi aşa am rămas, la rândul lor poeţii sunt născuţi, nu făcuţi.
Catrenele şi epigramele de mai jos vi le trimit pentru că mulţi dintre voi m-aţi inspirat, sau determinat, să le scriu şi prin urmare voi sunteţi eroii textelor mele (să nu-mi cereţi drepturi de autor).
Dacă aveţi ceva de spus nu vă reţineţi, accept orice comentariu, de la cele mai măgulitoare elogii până la cele mai crase injurii, ca idee generală prefer ultima variantă dar cu argumente, că altfel n-are nici un haz.
Ce vă prezint aici este opera mea antumă, cea postumă încă nu a apărut, sper ca editorii mei să mă întârzie cât mai mult, nu mă deranjează deloc.
Radu-Diomid Drăguş
Ridendo castigat mores
|
Pentru un coleg de serviciu care şi-a luat maşina tip "SOLENZA"
Sper acuma cu SOLENZA
Să nu vă forţaţi potenţa
Neuitând, nici la privată,
C-aţi fost pieton odată.
Variantă inversată:
Sper acuma cu SOLENZA
Să v-exercitaţi potenţa,
Să conduceţi în delir
Iar în pat mai abitir.
* * * *
Cin' se plimbă cu SOLENZA,
Antonim la insolenţa,
Sededuce-automat
Că este civilizat.
|
Un text cu cuvinte din Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX):
E-o soluţie subtilă
Ca să fii futurolog
Pare totuşi cam futilă
C-un prezent complet olog,
Dar un prezent admirabil
E-argument irefutabil.
|
Cu ocazia intrării în Europa:
Pân' la Lună n-om ajunge
De-om sări şi-om zice hopa,
Dar iată veni momentul
Să sărim în Europa.
|
Chiar în ajunul Anului Nou naşa (de argint) mi-a cerut să scriu răvaşe, dar am refuzat-o (cu mult regret):
La comanda de răvaşe
Doar atâta am să-ţi spun:
Orice porc, dragă nănaşe,
Nu se-ngraşă în ajun.
∗
Vă dezvălui dragii mei:
Scriu atunci când am idei,
La cumpăna dintre “ai”
N-am nici una, să mă tai.
∗
Anul deja s-a sfârşit,
Sunt destul de răvăşit
Să m-apuc dragă nănaşe
Să te-nvălui în răvaşe.
∗
Răvaşu-i mesaj subtil
Ce se pune în plăcinte,
Cel ce-l scrie e abil,
Dar eu n-am atâta minte.
∗
În a mea viaţă terestră
Nici un rávaş nu am scris,
De ce-acum dragă nănaşă
Mă tratezi ca un proscris ?
|
Prefixe în viaţa omului:
1 este explicabil,
2 este realizabil,
3 de-a dreptul impecabil,
4 este admirabil,
5 cumva e onorabil,
6 este rezonabil,
7 poate acceptabil,
8 e deja venerabil,
9 este execrabil
Să te duci e onorabil
Intri deja-n amintire
“Veşnica lui pomenire”,
10-i vis pentru un ins
Şi e foarte greu de-atins.
|
Patronului firmei de unde am ieşit la pensie şi care la o petrecere
de sfârşit de an a adus un vin foarte bun, i-am zis:
Domnule patron,
Apelat Sorin,
Eşti predestinat
Să rimezi cu vin.
∗ ∗ ∗ ∗
|
La un moment dat am proiectat şi realizat un circuit pentru
comanda automată a instalaţiei de topit aliaje dentare, i-am zis
patronului :
La firma CALORIS GROUP
M-ai făcut pe veci dator
Dându-mi şansa nesperată
De-a ajunge “turnător”.
∗
|
N-am fost turnător înainte de 1989 dar am devenit acum, totuşi am
scăpat cu faţa curată:
În această póstură
Nu sunt deloc disperat
Căci Sorin a consimţit
Să fiu totuşi tolerat.
|
Legat de moda cizmelor ascuţite purtate de doamne şi domnişoare
am scris:
Privesc cizmele-ascuţite
Şi mă zgudui cu stupoare,
Ieşind cu ele pe stradă
Nu-s reală ameninţare ?
|
Conducătorilor unui institut de cercetări din Bucureşti, care se
ocupă de filtre tip “membrană” şi cu care am colaborat, le-am trimis
un catren cu ocazia unui simpozion aniversar, acest catren a fost
prezentat in cadrul simpozionului de către directoarea institutului, d-na
Popescu, publicul a aplaudat.
Acum la ceas aniversar
Ne vine aşa, un gând sprinţar:
Poate găsiţi membrana ideală
S-o aplicăm şi-n viaţa socială.
|
La ultimul serviciu aveam în permanenţă pe masă o cutie cu
bomboane, alături am pus un text:
Stimat domn, dragă cucoană,
Nu ezítaţi să serviţi
De pe masă o bomboană
Viaţa s-o mai îndulciţi.
|
La una din firmele noastre un coleg avea cumva un tic verbal, în
sensul că folosea des cuvântul “scenariu, scenarii” în expresii de
genul “pentru acţiunea cutare folosim scenariul cutare”, i-am zis:
“Cantemir croia la planuri din cuţite şi pahară”,
Cum poetul nepereche povestea odinioară,
Dar în vremuri actuale operând în moduri varii
V. Zîmbreanu construieşte scenarii după scenarii.
∗ ∗ ∗ ∗
|
Firma invocată mai sus era înfiinţată în clădirea patronului Florian
Dumitriu, arhitect de meserie şi obsedat, evident, de principii
estetice. La un moment dat comandasem nişte cutii albastre pentru
unele din aparatele noastre, culoare ce nu i-a convenit arhitectului
şi atunci mi-am zis:
Am căzut în greu dezastru
Ce-o să fie nici nu ştiu,
Căci venit-a Dumitriu
Şi-a văzut cutii-n albastru.
∗ ∗ ∗ ∗
|
Altă dată s-a legat de un dulap din camera noastră, a cărui poziţie
nu convenea maestrului:
Cu cuti-am rezolvat,
Dumitriu s-a-nduplecat
Dar acum ne-a dat la cap,
S-a legat şi de dulap.
|
Pe care până la urmă l-a mutat, pe vechiul loc am pus o inscripţie:
Pe-acest loc îşi ducea veacul
El, Măria-Sa Dulapul,
Dar a fost mutat de-aice
Din motive artistíce.
|
La sfârşitul anului 2007 le-am scris colegilor şi prietenilor:
Vin eterne sărbători
Care mereu ne răsfaţă,
Doar noi suntem trecători
Prin sublima noastră viaţă.
Un fost coleg de serviciu mi-a scris, ca răspuns la felicitarea de mai
sus :
Ai rămas tot visător
Cugetând la toate cele,
Îţi doresc în viitor
Un drum lung şi fără rele.
I-am răspuns:
Ce surpriză-ncântătoare,
Chiar mă face să mă mir:
A-nceput să scrie versuri
Şi Corneliu Dragomir.
El a revenit:
Motive de mirare n-ai,
Căci ştii şi tu prea bine:
Poet românul s-a născut,
Român sunt ca şi tine .
În final am zis:
Ne-am născut poeţi, nu-i rău,
De-aia zic că-i bine să-ţi
Sugerez ca să clonăm
Şi alte abilităţi.
|
De ziua femeii, 8 Martie 2008, le-am scris tuturor femeilor cu care
corespondez:
Vă felicit dragi femei
Chiar acum de ziua voastră,
Într-una să străluciţi
Precum florile în glastră.
(Şi vă rog să nu-i uitaţi
Pe-amărâţii de bărbaţi.)
∗
Să trăiţi scumpe femei,
Nici nu ştiţi cât vă iubim
Cu regret, justificat,
Că-ncepem să-mbătrânim.
∗
Astăzi pe tot mapamondul
Subiect unic, cu temei,
Toţi bărbaţii respectabili
Se gândesc doar la femei.
∗
Mari se dau unii bărbaţi,
Chiar că nu îi înţeleg,
Fiindcă până la sfârşit
Tot femeile aleg.
∗ ∗ ∗ ∗
Eva:
Ideea a încântat-o
Că Adam n-ar fi-nşelat-o,
N-a gândit, deşi nu-i proastă,
C-Adam n-are doar o coastă.
∗ ∗ ∗ ∗
Femei:
Ca si orice creatură
Ele-s parte din natură,
Hai cu toţi să le-ocrotim
Şi cu drag să le iubim.
∗
Noaptea când stăm să dormim
Numai la femei gândim,
Dar nici voi nu vă lăsaţi
Şi visaţi numai bărbaţi.
∗
Greu este, deloc uşor,
Nu la mâna tuturor
Să pătrunzi fără de chin
În eternul feminin.
∗
Inspirat a fost Adam
Când a făcut din coasta lui
Cu o mână de maestru
Minunea Pământului.
(Mai întâi a Raiului).
∗
Vă felicit dragi femei
Pe Pământ că existaţi,
Fulguraţie superbă
Pe-un planet pierdut in spaţi-
(-Ul cosmic infinit,
Foarte greu de-nchipuit ...)
∗ ∗ ∗ ∗
|
În urma felicitărilor de 8 Martie 2008 am primit următorul text de la
Mihaela, o fostă colegă de facultate:
... fericit c-ai mulţumit, tot ce-n viaţă ai iubit !
Dragă Radule, şi ţie,
Îţi dorim cu veselie,
Să ai parte de iubire,
De răsfăţ, de împlinire
Şi când vei privi ‘napoi
Aminteşte-ţi şi de noi ...
∗
Barba-ţi albă mângâind
Şi prin ochelari zâmbind,
Să fii foarte mulţumit
Că noi toate te-am iubit,
Pentru că, în vers vioi
Şi tu ne-ai iubit pe noi.
∗
În această împrejurare am răspuns:
Bine-ai zis că-n vers vioi
Şi eu v-am iubit pe voi,
Nu regret acest demers,
Din păcate numa’n vers.
∗ ∗ ∗ ∗
Şi-am mai zis:
Da, frumoasă creatură,
Sunt de-a dreptul încântat
Că acum, cu barba sură,
De femei nu sunt uitat.
|
În anul 2008 fiul meu Andrei împreună cu prietena Anca făceau o
excursie la Londra, le-am scris:
De-l vedeţi pe nea Fasole,
Ăl cu mutra mai “nasole”,
Aveţi grijă, vă previn,
V-adresaţi cu Mr. Bean.
∗
Fiind acolo-n Great Britain
De cumva simţiţi că vi s-a
Făcut dor de-un peşte proaspăt
Pescuiţi jos în Tamisa.
∗
Aţi sosit în Albion,
Lăsaţi nervul românesc
Şi vă rog să v-adaptaţi
La calmul cel englezesc.
∗
Fiind în spaţiul insular
Vedeţi şi voi dacă s-ar
Putea ca să cumpăraţi
De-acolo un Jaguar.
∗
Fiţi atenţi la revenire,
Chiar dacă-i ciudată fapta,
Că aici în România
Se circulă doar pe dreapta.
∗
Voi v-aţi dus în Albion
Dup-a mea părere, iat-o,
Ca să faceţi pregătiri
Pentru întâlnirea NATO.
|
În 2004 prietenul Nelu Băjescu şi-a luat maşină LOGAN, i-am zis:
Instalat într-un LOGAN,
Proptit bine de volan,
Aruncă priviri concrete
La cucoane şi la fete.
∗
Nelu, noi ne-am fi luat
Un LOGAN evoluat,
Cu pilot automat
Şi intern montat un pat.
Sincer, v-am fi lăudat,
Dar nu v-aţi orientat.
∗
E-adorabilă maşina,
Să o plimbaţi pe Cristina
Pân-i-o veni lehamíte
De excursii şi vizíte.
∗
Nelu când e la volan
Mănâncă doar pandişpan,
Gustă mere ionathan
Şi conduce mai avan.
∗
Băjeştii se perpelesc,
Bucate îşi pregătesc,
La sfârşitu-acestui an
Vor petrece în LOGAN.
∗
Nelu deja-i musulman,
Preaslăveşte pe sultan,
Studiază din Coran
Şi se plimbă în LOGAN.
∗
De-o fi una, de-o fi alta,
Mult măritul nost’ sultan,
Noi nu vrem tratat la Yalta,
Noi ne-ncredem în LOGAN.
∗
Cu maşină-aşa frumoasă,
Roşie şi arătoasă,
N-ar fi o greşeală crasă
De nu aţi parca-o-n casă ?
∗
Băjeştii din Colentina
Şi-au schimbat recent maşina.
Şi-au luat tocmai LOGAN
Înalt cât un tobogan.
∗
Cum veni o tinerică,
La gunoi cu a bătrână !
Nu-i vorba de nevestică
Ci îi vorba de maşină.
∗
Să vă plimbaţi să v-ajungă
Dacă sunteţi tari la pungă.
Când punguţa nu-i prea tare
Apelaţi la o parcare.
∗
Nu conduceţi în exces
Chiar de-aveţi şi ABS,
Să aveţi noroc în trafic,
Să vă încadraţi în grafic.
∗ ∗ ∗ ∗
Pentru fiul lor Cosmin, avocat:
Aţi luat acum LOGAN
Şi cu roţi şi cu volan,
Degeaba eşti la parchet
Dacă nu posezi carnet.
∗ ∗ ∗ ∗
|
Venit dintr-o excursie din Franţa Cosmin ne-a zis că la un moment
dat era pe noul viaduct la graniţa cu Spania şi a avut emoţii mari.
Fiind sus pe viaduct
Te-au încercat temeri grele,
Dar întreb contrariat :
Nu avea încă podele ?
∗ ∗ ∗ ∗
|
Cristina la un moment dat îşi rupsese mâna dreaptă pentru a doua
oară, i-am zis :
Îţi rupseşi dragă Cristina
Înc-odată mâna dreaptă,
Era simetric şi logic
Să ţi-o rupi pe cealaltă.
∗ ∗ ∗ ∗
|
Folclor actual:
Mult mi-e drag pe lumea asta
LOGAN, puşca şi nevasta.
LOGAN mă călătoreşte,
Puşca de hoţi mă păzeşte
Şi nevasta mă iubeşte.
|
Fiind la Lunca Arieşului (satul meu natal) împreună cu prietenul
Nelu Băjescu-Oardă (nepotul compozitorului de romanţe), venit
acolo în vizită, am plantat amândoi un brăduţ ca simbol al prieteniei,
i-am zis:
Vreau să te anunţ
Şi de-aceea mă pronunţ:
Că simbolul prieteniei
Pus în adâncimea gliei,
Sunt aproape total convins,
S-a prins, s-a prins, s-a prins, s-a prins.
∗
Vom mai merge şi-altă dată
Să plantăm brăduţi în glie,
Căci frumoasa prietenie
Trebuie consolidată.
|
În August 2009 a avut loc la Lunca Arieşului o întâlnire a fiilor
satului. Am scris:
Răspândiţi pe multe plaiuri,
Timpul nu-i de amânat,
Să ne revedem cu toţii
În frumosul nostru sat.
∗
Mulţi luncani plecaţi de-acasă,
Harnici şi-ntreprinzători
Îşi văd serios de viaţă,
Nu ca simpli amatori.
(Fiindcă satul nostru Lunca
Rimează perfect cu munca.)
∗
Anii noştri de-nceputuri
Petrecuţi aici în sat
Sunt precum ca nişte scuturi
Pentru veşnicul uitat.
∗ ∗ ∗ ∗
|
Un vestit ceteraş, poreclit Vodă, ani de-a rândul a cântat în satul
Lunca Arieşului şi în satele din zonă, la toate jocurile (horile) şi
nunţile din sat. S-a stins destul de repede.
Ce mai joc la Lunca-n sat
Când eram şi eu băiat !
De când Vodă-a decedat
Tot ce-i fain s-a terminat.
∗
A apus săracul Vodă,
Cu el jocul mocănesc,
Ce n-aş da pe astă lume
Timpul lui să-l retrăiesc.
∗
Vodă îşi strunea vioara
De la Lunca-n Belioara
Şi intrau în joc mocanii,
Dar acum li s-au dus anii.
∗
Nici în Lunca nici pe Vale
Nu-şi mai duce Vodă cântul
Şi a fost o mare jale
Când l-a-mbrăţişat pământul.
∗
Şi când pe strune de vioară
Vodă-şi slobozea elanul
S-arunca în joc luncanul
Cu nevasta subsuoară.
|
Pentru prietena Rodica Chiş, cu ocazia zilei de naştere:
Să trăieşti ani mulţi de viaţă
La ţară lângă verdeaţă,
Să ai musafiri simpatici
Pe care să-i ţii ostatici.
∗
Emigrând la Tărtăşeşti
Ea sapă cu sapa-n glie,
Celebrând maiestuos
Strămoşeasca meserie.
|
Prietena Rodica şi-a manifestat violent oroarea faţă de monumentul
din marmură albă instalat de autorităţi în Piaţa Palatului, după
revoluţie. Am scris:
Stă să cadă de pe soclu
Venerabilul Coposu,
De când au plantat edilii
Vizavi acest colosu.
∗
Copleşită de “splendoarea”
Monumentului vecin,
Ea îşi caută odihna
În mediul necitadin.
∗
Bulversată de “splendoarea”
Monumentului cu ou,
Ea îşi caută-alinarea
În privirea unui bou.
∗
Zdruncinată de vederea
Monumentului cu ţeapă
Ea-şi reface echilibrul
Când la Tărtăşeşti s-adapă.
∗
Aidoma cu Baba Cloanţa,
O privesc ca un dement.
-Ce-ai păţit dragă Rodica ?
-M-am uitat la monument.
∗ ∗ ∗ ∗
Totuşi eu am încercat să salvez reputaţia monumentului, criticat de
mulţi bucureşteni:
Mărturia peste veacuri
Unor vremuri revolute,
Se avântă spre înalturi
În văzul privirii mute.
∗ ∗ ∗ ∗
Ageră săgeată albă
Spintecă molozul trist,
Rămăşiţă canceroasă
Din trecutul comunist.
Opinie: prietena Simona, arhitectă, mi-a zis că acest catren e mai
valoros decât monumentul.
|
Nostalgie împreună cu colegul Stelică care mi-e şi fin:
Ți-aminteşti ce mai pelin
Beam noi doi stimate fin
Adus hăt din Drăgăşani
Acu-s o groază de ani ?
∗ ∗ ∗ ∗
|
Odata cu ocazia expedierii unui mesaj finul meu Stelică se
semnează “hiperfin”, i-am răspuns:
Te semnezi drept “hiperfin”
Dar ţi-oi zice mintenaş:
Cum să fii un aşa fin
Dacă n-ai un ”hipernaş” ?
|
Prietenilor Iuliana şi Vasile Dora din Poşaga, comuna noastră din
Munţii Apuseni, veniţi în vizită la Bucureşti, le-am zis după o baie
(în glumă bineînţeles):
Musafirii de la sat
În sfârşit s-au îmbăiat
Şi ziseră ca olteanu:
Mai trecu încă un anu.
∗ ∗ ∗ ∗
|
Prietenului din Poşaga:
În Poşaga lui natală
Dora e-ntr-o veselie,
Mândru de a lui soţie
Şi de casă şi chelie.
∗ ∗ ∗ ∗
|
În tinereţe fusese mare dansator:
E jucăuş predestinat
Acest Vasilache Dora,
Căci rimează impecabil
Cu naţionala hora.
|
Colegului Ioan Găşpărel :
E în lume ca un dat,
Parc-ai fost predestinat
Prietene I. Găşpărel
Să rimezi cu păhărel.
∗ ∗ ∗ ∗
|
La un moment dat Nelu Găşpărel se afla în Poşaga la prietenul
Vasile Dora. Dându-mi un telefon le-am răspuns :
Ce n-aş da în astă seară
Să ciocnesc un păhărel
Cu profesorul Vasile
Şi cu Nelu Găşpărel.
|
Colegul Stelian Popa îmi trimite la un moment dat pe E-mail o poză
în costum de baie, încadrat de doi fraţi şi ei cu burţile expuse.
Stând aşa cu burta goală
Nu ezit ca să-mi asum-o
Presupunere reală,
Că vă pregătiţi de SUMO.
∗
La aşa rotunde burţi
Poate că frumos v-ar sta,
Precum la vechile curţi,
Cu işlic şi narghilea.
∗
Pe covorul de verdeaţă,
Aşezat precum o pânză,
Fraţii Popa îşi exprimă
Valoroasa lor osânză.
∗
Superbe burţi expuse
Pe mioritic plai,
Natural, îmi sugerează
Un înalt nivel de trai.
∗
Văzui burţile umflate,
În formă de anvelopă
Şi-mi zisei: măi, nu se poate,
Ăştia-s sigur neam de popă.
∗
Cu rezerve consistente,
Fără teamă fraţii Popa
Aşteaptă eminamente
Ca să intre-n Europa.
|
Două prietene discutau odata la telefon. La un moment dat una din
ele a întrebat ceva despre mine dar nu-şi mai aducea aminte
numele şi atunci m-a botezat Muzică Populară, având în vedere
plăcerea mea de a asculta acest gen.
M-apela Luiza-n vară
Ca Muzică Populară,
Îmi convine de minune,
Schimb porecla în renume.
∗
Botezat a doua oară
Ca Muzică Populară,
Zi-i lui popa, dacă poţi,
Să mă scalde în chiloţi.
∗
Mă simt foarte onorat
Că am fost rebotezat
De Luiza, naşă rară:
Muzicuţă Populară.
|
Nostalgia după viaţa de la ţară:
Omul este prin natură
Strâns legat de-agricultură,
Nostalgia ne frământă
Şi asfaltul ne-nfierbântă.
|
Fiind odată în excursie prin Europa, nevestei mele Gabi i-am
transmis prin telefon mai multe mesaje.
Cum stai cu rezervele,
Ți-au ajuns conservele ?
(Țăranu’ când e-n plimbare
Nu uită să-şi ia mâncare).
∗ ∗ ∗ ∗
|
Pentru Cristina, prietenă aflată şi ea în excursie, am scris:
Cristina, turist nativ,
Scapă vreun obiectiv ?
Daţi şoferului peşcheş
Să oprească cât mai des.
∗ ∗ ∗ ∗
|
Pentru Lenuţa, profesoară de geografie şi colegă a lui Gabi, am
scris:
Lenuţo, de geografie,
Dumnezeu Sfântu’ te ţie,
Eşti în propriul element
Când te plimbi pe continent.
I-am mai zis cu altă ocazie:
Lenuţa-i de geografie,
Ştie Terra ca la carte,
De era de-astronomie
Acuma se-afla pe Marte.
∗ ∗ ∗ ∗
|
Pe Adriana, colega lui Gabi, o cunoscusem odată la munte într-o
excursie:
Cunoscut-am pe-Adriana
Sus la munte la cabană,
Am ratat un mare vis:
S-o-ntâlnesc şi la Paris.
∗ ∗ ∗ ∗
Se afla acolo şi Dumitru Vasilescu, colegul lor şi director pe vremea
aceea. El avea obiceiul, în traseele lungi, obositoare şi nocturne cu
autocarul, să mai doarmă şi pe jos, i-am zis :
Asta e realitatea
De dormi jos precum în cort,
Măreşti mult stabilitatea
Mijlocului de transport.
∗ ∗ ∗ ∗
Era prezent şi profesorul de matematică Cornel Ştefan.
Domn’ Ştefan, un prof ferice,
Cu colegele … antice,
La harem poate visează
Când cu ele voiajează.
|
În altă împrejurare Cornel Ştefan se afla într-o excursie în
Basarabia, i-am scris:
Plictisit de integrale,
Polinoame, ecuaţii,
C. Ştefan străbate Prutul
Ca să îşi revadă fraţii.
∗ ∗ ∗ ∗
|
Le-am zis la toţi:
Dacă vă aflaţi în Franţa
Şi nu vă mai tace ... clanţa,
Puneţi floare la rever,
Vorbiţi limba lui Voltaire.
∗ ∗ ∗ ∗
Eu rămăsesem acasă în Bucureşti doar cu Nera, căţeluşa noastră:
Sunt în casă cu-o muiere
Ahtiată de plăcere,
Vrea într-una să m-aţâţe
Cu multiplele ei ... ţâţe.
∗ ∗ ∗ ∗
Călduri mari la Bucuresti:
Aici mare nebunie
În oraşul de câmpie,
Căldura mare ne-ndoaie,
Transpirăm enorm la ... oaie.
∗ ∗ ∗ ∗
La întoarcere:
Se-ntorc turiştii din Paris,
Sejurul lor s-a terminat,
Iar de-acum cu mult dichis
Vor vorbi doar graseiat.
|
Pentru colegul Ioan Chiş, proprietarul unei case de vacanţă la
Tărtăşeşti:
Domnu’ Chiş cu mare fală
Şi de mare anvergură
Face multă agricultură
De factură ... feudală.
∗
Cu locul din Tărtăşeşti
Nici nu mori nici nu trăieşti,
Dar câştigi mai abitir
De-l transformi în cimitir.
(Cu-ăsta nu dai faliment,
Vin clienţii permanent.)
∗
|
N-am putea spune că lui Ioan Chiş nu i-a plăcut vinul:
Om masiv ca un bolid,
Ahtiat după lichid,
Când de băut se apucă
Chişu sticlele usucă.
|
Pentru colegul Dorin Ciobanu, practicant în tinereţe al tirului, care
de câţiva ani îmi transmite o mulţime de mesaje prin E-mail:
În pierduta tinereţe
Erai trăgător la tir
Dar acum cu internetul
Bombardezi mai abitir.
∗ ∗ ∗ ∗
|
Tot pe ideea tirului m-am gândit să-i zic:
Motto:
Nu-i jivină ca tapiru
Si nici sport precum e tiru.
Ciobanu trăgea la tir
Cu o puşcă de Cugir
Şi vâna ca un vampir
Ținea sângele-n potir
Şi bea ţuica din clondir,
Acuma mănâncă pir
Câteodată chiar şi jir
Şi ciorbă numai de ştir
Cu ulei de trandafir
Asortată cu ghimbir
Şi de-aceea nu mă mir
Că e slab precum un fir
Şi se unge cu mult mir,
Se plimbă sus în Pamir
Îmbarcat numai în TIR
Şi vânează doar tapir,
E-mbrăcat tot în caşmir
Nu plăteşte deloc bir
Toacă banii în tractir
Şi le bea mai abitir
De cum face un satir.
Dă-mi o poză suvenir
Ca să pot să te admir
Cum aş face cu-n emir
Adiat de un zefir
Într-o stare de delir
Împodobit cu safir.
De la mine ai mult gir,
Te respect precum un Sir.
Hai sictir !
Formula de încheiere n-are nici o conotaţie revanşardă, am folosit-o
pur şi simplu pentru că rimează.
|
Cică s-ar fi inventat o alifie care poate regenera părul pe chelia
lucitoare, dar trebuie multă precauţie:
Vezi cum faci cu alifia,
Nu lua lucru-n răspăr,
Nu cumva să îţi ungi palma
C-o să crească-acolo păr.
|
Odată prietenul şi colegul Ioan Chiş s-a căţărat pe o scară ca să
culeagă gutuile. Din prea puţină precauţie a căzut, şi-a frânt o mână
şi a fost nevoit s-o pună în ghips. Soţia lui, Rodica, mi-a cerut “să
mă ocup” de acest caz.
Truc cu ghips am mai văzut,
Stănculescu l-a făcut,
Să ne convingi ca atare
Vrem să faci o reluare.
∗
Să-ţi sacrifici braţul stâng,
De dragul unei gutui,
Trebuie să fii nătâng
Dacă nu la cap cam şui.
∗
Braţul ţi l-ai fracturat,
Temporar ai handicap,
Dar norocul te-a călcat
Că puteai să cazi în cap.
∗
Lasă Chiş gutuile
Şi-atacă duduile,
Le găseşi în loc terestru
Şi le accesezi pedestru.
∗
Mâna stângă ai rupt-o bine
Şi te-ntreb Domnule Chiş :
Acuma îţi mai convine
Să faci cu dreapta un ... piş ?
∗
Gutuia, ruptă din soare,
Are mare căutare,
Că pofti şi Domnul Chiş
Dar căzu din rămuriş.
∗
Bre Rodico mă stresez
La gândul că mai glosez
Pe aceste teme “culte”,
E vorba de oase rupte.
∗
Din orice omul învaţă,
Eu îţi dau acum povaţă:
Montează-ţi amortizoare
Şi la mâini şi la picioare.
∗
La gutuia cea rotundă
Mult s-a chinuit s-ajungă,
Prea mult s-a aventurat
Şi mâna şi-a fracturat.
∗
Fructele de la ‘nălţime
Nu-s de tine c-ai grăsime,
Te rog stai şi mai aşteaptă
Până când ţi-oi face-o cleaştă.
∗
Nici prin cap nu mi-ar fi dat,
Nici vorbă să fi visat,
Să vă spun mă simt dator,
C-acest Chiş e zburător.
(Şi acum ar zbúra încă
Dar recent şi-a rupt o brâncă).
∗ ∗ ∗ ∗
Nici nevasta lui, Rodica, nu l-a neglijat:
Dacă vrei să faci avere
În a ta ţară natală
Nu sui-n gutui măi vere
Ci pe scara socială .
∗
Soţul meu fără pereche
Îl ştiam într-o ureche
Dar recent, de-o săptămână,
A rămas şi într-o mână.
|
Citeam odată că lideri chinezi, veniţi în vizită în Europa, au stat de
vorbă cu lideri locali şi le-au previzionat că într-o anumită perioadă
de timp Europa va arăta ca un muzeu iar populaţia majoritară va fi
chineză. În această conjunctură n-am decât să scriu:
Galbenul nostru din steag
Oare-o fi întâmplător,
N-am prefigurat tacit
România-n viitor ?
|
Cu ocazia ieşirii la pensie Viorel Zîmbreanu, un fost coleg de
serviciu, mi-a zis:
Pân-acum ai fost plătit
Pentru ceea ce-ai muncit,
Pensie înseamnă s-ai
Nişte bani pentru că stai ?
I-am răspuns:
Când voi fi la pensie
N-o să am deloc şedere,
E incert cum voi munci:
Pentru bani sau din plăcere.
∗
Contribútivitateá
E principiul director
Ce m-ajută să trăiesc
Şi acum şi-n viitor.
|
Întâlnirea Inginerilor fizicieni în Cişmigiu, Septembrie 2008 (este
vorba de colegii mei de la facultatea de Electronică, secţia Ingineri
fizicieni, promoţia 1970):
Ne-ntâlnim în Cişmigiu,
Nu mai e atâta soare,
Doar cu o-ntrebare viu:
Câţi colegi veni-vor oare ?
∗
Animaţi de revederea
Unor vechi şi dragi fiinţe,
Vom agrementa-ntâlnirea
Zdrobind în gură seminţe.
∗
Şi o bursă de pariuri
N-ar strica să înfiinţăm,
Fiecare să mizeze
Cam pe câţi colegi contăm.
( Evident, premiul cel mare
E unul de consolare).
∗
Cei absenţi din neputinţă,
Sau poate fără voinţă,
Să trimită fiecare
Un mesaj de-ntâmpinare.
∗ ∗ ∗ ∗
|
În primul an de întâlnire (2008) colegul Nicu Georgescu nu a venit,
se pare din motive foarte întemeiate, dar cu această ocazie şi-a
manifestat în scris o oarecare reţinere pentru revederea noastră
invocând timpul care i-ar fi marcat figura, spre deosebire de alţi
colegi care ar fi arătat mai bine. Legat de acest aspect s-a referit şi
la noţiunea fizică de entropie. Până la urmă s-a dat pe brazdă, cum
ar zice ţăranul român şi a venit la toate întâlnirile ulterioare, mai
ales că avea şi obligaţia în calitate de fost şef de grupă. I-am zis:
Lasă frate entropia
Care-n final ne omoară,
Importantă-i frumuseţea,
Evident, interioară.
∗
Pilda oii rătăcite
Ne face să-i ducem dorul,
Însă Domnul ne ferească,
Să nu ne lase păstorul.
∗
De-ai veni în Cişmigiu
Ne-ai cinsti cu consistenţă,
Dar stai nu te alarma,
Nu cu vin ci cu prezenţă.
∗ ∗ ∗ ∗
Cam pe acelaşi motiv menţionat mai sus, dar având ca subiect
chelia, colegul Ney Fotache (din păcate a decedat în 2011) n-a
venit la întâlnirile noastre, şi atunci ce puteam să fac:
Dragă Ney nu-ţi fă probleme
Cu chelia lucitoare
Fiindcă noi avem cu toţii
Ochelari superbi de soare.
∗ ∗ ∗ ∗
În timp ce căutam adresele colegilor de grupă în vederea întâlnirii l-am
apelat pe colegul din altă grupă Nicu Drăgulănescu care deţinea
astfel de informaţii, şi ce am constatat, se afla în Corea de Sud în
calitate de visiting professor, i-am zis:
Dac-ai fi-avut nostalgia
Erei Ceauşescului
N-ai fi poposit în Sudul
Ci-n Corea Nordului.
∗ ∗ ∗ ∗
La finalul întâlnirii:
Dragii mei colegi de grupă
Vă salut acuma după
Revederea magistrală
Într-un parc din capitală.
|
Întâlnirea din toamna anului 2009 a Inginerilor fizicieni:
Şi mai vine înc-o toamnă
Nu mai e ca de-Armindeni,
Plină însă e de roade
Ş-ingineri fizicieni.
∗
|
Un posibil dialog:
-Ce faci mon cher, te grăbeşti ?
-Da, mă duc în Cişmigiu,
Plin de ing. fizicieni.
-Păi degrabă şi eu viu.
|
La o discuţie despre folclor cu un coleg de serviciu i-am zis:
Stimat interlocutor,
Te respect şi te ador,
Nu vorbi despre folclor
Ca un simplu amator,
Că nu eşti convingător
Nefiind auditor,
Bien sûr că de folclor-
Muzichia din popor.
Cu-acest text nu te omor
E vorba doar de umor.
Să nu faci la gură spumă
Este vorba doar de-o glumă.
∗ ∗ ∗ ∗
Mi-a replicat:
De poet, n-ai încotro
Când te taie câte-o rimă,
Dar de mai faci şi mişto
Omori stilul ... şi-asta-i crimă.
∗ ∗ ∗ ∗
I-am răspuns:
Eu nu fac mişto tataie,
Dac-aşa ai judecat,
La duel te-am provocat,
Cel verbal şi nu bătaie.
∗
Frate, de nu ştii de glumă,
Nu te-antrena în discuţii,
Mestecă mai bine-o gumă
Dacă n-ai alte soluţii.
|
Unui coleg care îmi trimite pe E-mail multe poze cu femei goale:
Obsedat de femei goale
Ca un călăreţ de cal,
Îmi consolidezi ideea
Cum că eşti ... un om normal.
Variantă:
Stai cu gândul la femei,
Le priveşti ca un şacal,
Deci pot zice cu temei:
Eşti bărbat perfect normal.
|
Viaţa:
Într-un univers indiferent
Adeseori chiar violent
Ne succedem valuri, valuri,
Plonjând în dulciuri şi amaruri.
∗
Ne succedem generaţii
Pe-un planet pierdut în spaţii
Săvârşind zădărnicia
Paralel cu veşnicia.
∗ ∗ ∗ ∗
|
Clepsidra vieţii:
Când nisipul s-a golit
Viaţa noi o terminăm,
Dar cine ne-mpiedică
În final s-o răsturnăm ?
|
Colegului de servicu şi la un moment dat de laborator Aurel Millea,
fost şef de laborator şi director, proprietar la un moment dat al unei
"broscuţe" Volkswagen :
Mai demult aveaţi o "broască",
Avea roţi, maiestuoasă,
Ar mai fi trăit şi-acuma
Dacă ar fi fost ... ţestoasă.
∗ ∗ ∗ ∗
|
Fiind plecaţi odată într-o scurtă delegaţie ne-a luat în maşină pe
colegul Eugen Popa (din păcate a decedat) şi pe mine:
Pe mine şi pe Popa
Ne-aţi luat cândva-n “broscuţă”,
Ce să zic, a fost plăcut,
Cum ai merge-ntr-o ... căruţă.
|
Politică culturală şi agricolă:
Rezistenţa prin cultură,
Iată-o vorbă des citată,
Dar n-ar trebui uitată
Nici cea prin agricultură.
|
Săraca Terra:
Frumoasa planetă Terra
Sub dictátura umană
Suferă, nealintată,
De-o imensă şi grea rană.
∗
Nu mi-e frică de tsunami,
Seismul nu mă-nspăimântă,
Nici vulcanul când emană,
Însă groaza mea adâncă
E mizeria umană.
|
Lui Dan Puric, “Marele Mut” cum l-au numit şi chinezii, actor (mim),
mai nou scriitor şi orator, dar în primul rând, după părerea mea, o
mare conştiinţă naţională şi umană:
"Mare mut" de pe la noi,
Îndeobşte-i zicem mim,
E şi-un mare vorbitor,
Iat-un paradox sublim.
Îl admir şi-l preţuiesc pe acest om :
Cred că şi voi deja v-aţi
Dumirit că-n România
Unde domină hoţia
Sunt şi-oameni adevăraţi.
|
Prietenului Mihai Duruian, specialist în vopsirea electrostatică, aflat
la un moment dat ca vizitator în Marea Britanie:
Ajunseşi în Great Britain,
Vezi să nu te ia ostatic
Să te pună, la nevoie,
Sa vopseşti electrostatic.
|
Colegului Dumitru Iliescu, provenit din satul Adânca (Adâncata ?):
Cât un stâlp de telegraf
E Mitică de înalt,
Să vadă ce se întâmplă
Pe tărâmul celălalt.
|
Fina mea Marie-Jeanne era la un moment dat la Piatra Neamţ,
oraşul ei natal, i-am zis:
Marie-Jeanne în Piatra Neamţ,
Liberă şi fără lanţ,
Se simte,-ndoială n-am,
Ca în sânul lui Avram.
∗
Retrasă-n burgul natal,
Cu inima pustiită,
Susţine pe plan local
Că n-ar fi căsătorită.
∗
Sus la Piatra-i răsfăţată
Ca şi când ar fi iar fată,
Însă sper că n-a uitat
C-are acasă un bărbat.
∗
Duce-şi dorul şi amarul
Sus în nord la Piatra Neamţ,
Gândind totuşi că-i mai bine
Mai la sud, chiar şi cu lanţ.
∗
I-am mai zis:
De se uită şi la alta
Bărbăţelul personal
Nu-ţi mai face griji degeaba,
Înseamnă că e normal.
∗ ∗ ∗ ∗
La un moment dat finul meu cică ar fi găsit o soluţie care, ungându-se
cu ea pe cap, i-ar fi stimulat creşterea părului lipsă, am zis:
Sus la Vlazi e bucurie
C-a crescut păr pe chelie
Şi-o să fie şi mai mare
Când o creşte- ... ntre picioare.
∗ ∗ ∗ ∗
La finii mei venea de obicei în vizită şi familia Alboi, el avea
preferinţă pentru culoarea verde şi atunci am zis:
N-am luat costumul verde,
Revenind aici la voi,
Confiscată fiind culoarea
De-arhitectul V. Alboi
∗ ∗ ∗ ∗
Cu altă ocazie am constatat:
Un cuplu multicolor
Vine de lângă Obor,
El, Alboi precum se ştie,
Violeta-a lui soţie.
Variantă:
Salutăm cu mult onor
Cuplul de lângă Obor
Ce-şi dezvăluie paleta
Într-un ton doar bicolor:
El Alboi, ea Violeta.
|
Câmpul vizual:
Avem orizont îngust
Cu ochii plasaţi frontal,
Nici vorbă de-un câmp mai larg
Precum are domnul Cal.
(Cu ochii în lateral).
|
Fiului meu Andrei împreuna cu Anca şi alţi prieteni, aflaţi în excursie
în Olanda:
Amintirile-ancestrale
Te îndeamnă ca să faci
Voiaje sentimentale
În ţara unde sunt Dutch.
∗ ∗ ∗ ∗
Anca are unele temeri la urcarea în avion:
Anca, te cuprindea frica
Căreia-i veneai de hac
Dacă beai precum colegul
Un pahar de coniac
|
Unul din finii mei, inginer de meserie, la peste cincizeci de ani a
devenit avocat înnodând tradiţia familială: tata avocat, fiica lui
avocat. I-am scris:
În context familial
Ai spart o tradiţie,
Dar acum ai revenit
Printr-o mare-ambiţie.
∗
Cristi Vlad felicitări
Pentru ce-ai realizat,
Îţi zicem din răsputeri:
Să trăiţi domn’ avocat.
∗
Nu mai ştiu domnule Vlad,
Ba mă simt puţin stingher,
De-aci-ncolo cum te iau:
Avocat sau inginer ?
∗
Evident acuma-ţi cumperi
Şi o robă şi-o balanţă,
Recuzita necesară
Când pledezi într-o instanţă.
|
Confirmare că la începuturile omenirii se foloseau patru labe. Nici
acum după mii de ani nu suntem perfect adaptaţi la mersul biped,
ca dovadă desele afecţiuni ale coloanei vertebrale pentru că acolo
se concentrează toate eforturile.
Dacă ai dureri de şale
Asta este o confirmare
Că te tragi din animale
Care-aveau patru picioare.
Când o ţii la verticală
Coloana te bagă-n boală.
|
Unui coleg care m-a avertizat că fac epigrame în timpul serviciului,
i-am răspuns:
Nu e grav şi nici prea trist
Că tu încă n-ai aflat,
Eu aici sunt angajat
Şi pe post d-epigramist.
|
Într-un schimb de mesaje cu un prieten i-am zis:
Măi Băjescule, măi frate,
Să-mi trimiţi texte rimate,
Într-o lume nu prea roză
Sunt sătul de-atâta proză.
∗ ∗ ∗ ∗
|
La un moment dat Nelu Băjescu şi Cristina se întorceau dintr-o
excursie în Grecia, la sosire le-am zis :
Bine-aţi revenit Băjeşti,
Dragii noştri plimbăreţi,
Confruntaţi cu vechii greci
Acum sunteţi mai isteţi.
|
Despre o sticlă cu vin (bun):
Săraca sticlă, săracă,
Stă la colţ şi-i înfundată,
Are pleoştită moacă
Că nu e dezvirginată.
|
Despre un coleg Emilian Buşcă:
Cu părinţi veniţi din Olt
El declară dezinvolt,
Cu accent bucureştean,
Cum c-ar fi şi el oltean.
(N-aprobăm acest concept,
Oltenii-s pe malul drept).
∗
Umblă cu sacoşa-n spate
De e zi sau de e noapte,
Asta este dragii mei
Urmaşa paporniţei.
∗
Avea o pompă de cositor.
Cu această pompă neagră
Care suge cositor
Eşti potenţial pericol,
Pentru că în viitor
Ai putea să extragi sânge
Din sărmanul nost’ popor.
∗
Tânăr şi cu patru copii, i-am zis lui Emilian:
Când scade natalitatea
Şi la noi şi peste tot,
Tu cu-ai tăi copii zburdalnici
Eşti de-a dreptul patriot.
∗
Cândva am făcut împreună o lucrare frumoasă la Institutul
Cantacuzino, unde am cunoscut-o pe d-na Beatrice şi fiindcă la un
moment dat colegul Emilian s-a dus singur m-am alertat:
Mai nou la Cantacuzino
Nu mai mă ia de complice
Să rămână, evident,
Singurel cu Beatrice.
Şi i-am mai zis tot pe tema de mai sus:
Măi amice, măi amice,
Te credeam un om integru
Nu la suflet aşa negru :
Mi-ai luat pe Beatrice.
∗
La un moment dat a încercat să-şi lase barbă :
Creşte barba şi se-ndeasă
Chiar de-i vara secetoasă,
N-ai distrus ca alte naţii
Sistemul de irigaţii.
∗
|
Vara Emil îşi petrece concediul, împreună cu familia, în superbul
peisaj de la Moeciu:
Pe tărâmul ca-n poveşti
Duce-şi traiul Emil Buşcă,
N-ar veni în Bucureşti
Nici ameninţat cu-o puşcă.
∗
L-am avertizat:
La Moeciu un’ te duci
Fii atent că sunt haiduci,
Înarmează-ai tăi băieţi
Cu arcuri şi cu săgeţi.
∗
Hei Emile de la munte
Nu cumva să treci vreo punte
Căci inima îţi tresaltă
Şi-ai să cazi cu curu-n baltă.
∗
Până la urmă orice vis frumos se termină :
Clanul Buşcă e în munţi
În acel frumos etern,
Ce păcat că reveniţi
Iar în groaznicul infern.
|
Unei firme, ProTehno, furnizoare de componente electronice, de
Anul Nou:
Anul Nou ce va să vie
Să v-aducă bucurie,
Să vindeţi piese cu stogu,
Nouă ne daţi catalogu.
∗
Vă dorim să prosperaţi,
S-aveţi zeci de angajaţi,
Să vă-mpiedicaţi ades ...
De clienţi bine’nţeles.
|
Cu ocazia Anului Nou 2009 m-am gândit pentru toate generaţiile:
Pentru tinerii în formare:
Să trăiţi în fericire
În decorul planetar
Şi pe drumurile vieţii
Să vă dezvoltaţi plenar.
(Şi-n suflet şi-n buzunar).
Pentru maturii formaţi:
Voi aflaţi în floarea vârstei,
Aşezaţi pe piedestal,
Sunteţi pentru-ntreaga ţară
Preţiosul capital.
(Şi mintal şi sexual
Şi la lucrul manual).
Pentru vârstnicii în de-formare:
Anu-ntruna se-nnoieşte
Numai noi îmbătrânim,
Să sorbim din plin dulceaţa
Anilor ce-i mai trăim.
|
Anul nou 2010
Un An Nou s-apropie
Şi pe toţi să ne găsească
Într-o notă optimistă,
Calmă şi sărbătorească.
|
8 Martie 2010, despre voi, dragi femei:
N-am putea concepe lumea
Fără aceste creaturi,
Cea mai graţioasă formă
Din sânul veşnicei Naturi.
∗
Sunteţi voi în viaţa noastră
O frumoasă permanenţă,
Doar florile din grădină
Sunt cu voi la concurenţă.
|
Un sfârşit de an:
Sărbători preafericite
Vă doresc din inimă,
Necazurile ce le-aveţi
Doar la cotă minimă.
|
2010, întâlnirea de 40 de ani la facultatea de Electronică :
Animaţi de nostalgie
Ne-ntâlnim mereu cu drag,
Anii tinereţii noastre
Îi privim ca-ntr-un şirag.
∗
Animaţi de nostalgia
Anilor de facultate
Să rememorăm “orgia”
Unor clipe neuitate.
∗
Să veniţi la patruzeci,
Nu lăsaţi pentru cincizeci,
Fiindcă e o vorba bună:
Ce-i în mână nu-i minciună.
∗
Oferta de patruzeci
Acuma-i valabilă,
Nu puteţi s-o amânaţi,
E irepetabilă.
∗
Candidaţi la vârst-a treia
Cât mai des să ne-ntâlnim
Plecând, vai, de la ideea :
Începem să ne rărim.
∗
Învăţăm, ne pregătim,
Fără ca să ne grăbim,
Fiindcă vine-n mod fatal
Şi examenul ... final.
∗
Însă la examinare
Am fi foarte motivaţi
Ca în orice-mprejurare
Să fim declaraţi ... picaţi.
Variantă :
În orice sector din viaţă
Vrem s-ajungem eminenţi,
La-ntâlnire doar cu moartea
Să rămânem repetenţi.
∗
Nu ne-nghesuim la moarte,
Fie viaţa cât de grea,
Fiindcă-oricum, fără tăgadă,
Vine “Doamna” şi ne ia.
|
Moş Nicolae 2010:
Prieteni dragi de pretutindeni
Pregătiţi-vă pantoful,
Doar puţin mai e şi vine
Iar cu daruri multe Moşul.
∗
Pregăteşti doar o pereche,
Evident de-ncălţăminte,
Fiindcă Moşu cu nuiaua
Te-atinge dacă n-ai minte.
∗
Or fi daruri consistente ?
E-o iluzie deşartă,
Noi trebuie să-nţelegem:
Criza pe nimeni nu iartă.
∗
L-am putea-ntreba pe Moşu:
Simultan cum poa’ să fie
Pe la oricare cu coşu ?
Asta numai el o ştie.
(E o taină minunată,
Nu vom şti-o niciodată).
∗ ∗ ∗ ∗
|
Pentru cei cu numele Nicolae şi derivatele (Nicoleta, Niculina, Nicu,
Nae etc.):
Zic la toţi, cum se cuvine:
La mulţi ani şi sănătate !
S-aveţi succese depline
În demersurile toate.
|
Anul Nou 2011:
Dragi prieteni din Europa
Ca şi de peste Ocean
Să trăiţi din plin sincopa
Trecerii în Noul An.
∗
Înc-un an se săvârşeşte
Din sublima noastră viaţă,
Să trăim cu-intensitate
Fiecare dimineaţă.
∗
Aşa scurtă cum e viaţa
Este o mare minune,
S-o “exploatăm” la maxim
Alegând doar cele bune.
∗
Au avut grijă strămoşii
Să creeze frumuseţi,
Viaţa noastră e prea scurtă
Ca pe toate să le-nveţi.
|
De Sf. Ion 2011 am scris celor ”interesaţi”:
Dragi Ioni de pretutindeni,
Pozitivi sau negativi,
S-aveţi multă sănătate
Şi să fiţi mereu activi !
|
Colegul nostru Lucian are o casă de vacanţă pe un deal de la
Comarnic, unde am fost invitaţi de mai multe ori. Cu aceste ocazii i-am
scris:
Unde casa ţi-ai plasat
Aeru-i rarefiat,
Când venim de Arminden
Luăm tub de oxigen ?
∗
La vila ce-ai plasat
Acolo sus în deal
Ideal ar fi să vin
Călare pe un cal.
În această-mprejurare
Îţi pun încă o întrebare,
Să-mi răspunzi făr-amânare,
Ai şi grajdul în dotare ?
∗
N-ai evaluat localul
Unde vom veni cu calul,
Să ne dai date concrete:
Cât revine-n margarete?
∗
În ideea c-aş fi mers pe jos am zis:
Gâfâi greu şi urc amarnic
Pe dealu' de la Comarnic
În speranţa că-ntr-un an
O s-ajung la Lucian.
∗
Cu casa în vârf de deal
Mă gândesc că bine ar
Folosi pentru colegi
Să montezi funicular.
∗
O problema era şi vremea:
O s-avem vreme frumoasă
Să putem ieşi din casă ?
De nu ştii nimic de vreme
Mă gândesc şi chiar că te-aş
Sfătui să dai comandă
Tocmai la INMH *).
*) INMH – Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie
∗
Totuşi până la urmă ne-am hotărât să mergem cu maşina, dar erau
şi acum incertitudini:
Loc de-ntoarcere găsim
Sus in spaţiul tău intim ?
Fiindcă-ţi zicem: au contraire
Vom urca-n marche-arrière.
∗
L-am prevenit pe Lucian:
E un act d-inconştienţă
Să ne inviţi la Comarnic,
Ai să te căieşti amarnic
De-om contrácta dependenţă.
dar el şi-a asumat orice risc.
∗
Până la urmă totul a fost frumos şi ce speram s-a îndeplinit:
Acolo, de Unu Mai,
Ne-am simţit ca şi în Rai
Uitând, chiar şi momentan,
De-un infern bucureştean.
∗
Avertizare pentru Lucian:
Fiind persoane importante
Să ne-ntâmpini ca atare,
Cu discursuri mai savante
Şi cu pâine şi cu sare.
∗
Consideraţii despre casă şi gazdele noastre:
Aşezată-n vârf de deal
Nu poate fi decât castel
De-aceea, cu siguranţă,
Bântuie stafii în el.
∗
La castelul tău din coastă,
Aşezat pe stâncă dură,
Ca şi cavaleri veni-vom:
Cu lance şi cu armură.
∗
Aşezaţi în vârf de deal
Sunt acolo ca străjerii
Şi-anunţă comarnicanii
Dac-atacă ienicerii.
∗
Viaţa ştiţi cum e şi cu bune şi cu rele, ca dovadă tocmai când
făceam plimbările la Comarnic am pierdut un meci important la
fotbal, mi se pare cu naţionala Serbiei:
Invitaţi fiind la Comarnic
Bucuria ne petrece,
Numai c-am pierdut la fotbal,
Una caldă, una rece.
∗
Fiindcă Lucian are trei nepoţi superbi (pot fi altfel nepoţii ?) nu
puteam să nu remarc:
Ai o casă ca-n poveşti
Dar de stau şi mă gândesc
Cei trei dragi nepoţi ai tăi
Sunt de-a dreptul dar ceresc.
Şi în general pentru noi toţi aş zice:
Îmi închipui că nepoţii
Pentru noi bătrânii, bieţii,
După lungă aşteptare
Sunt încununarea vieţii.
∗
La excursia din primăvară l-am văzut pe băiatul lui Lucian, Horia, cu
o barbă deasă, în toamnă n-o mai avea, el spunându-mi că o
poartă doar in sezonul rece, în concluzie i-am zis:
Cu barba sezonieră
Uşor lui Horia îi vine:
Atunci când se face vară
Barba-i cade de la sine.
∗
Sus acolo cu colegii nu se putea, printre alte bunătăţi, să nu
degustăm şi palincă:
Unică ca băutură
Neaoşa noastră palincă,
Căci rimează de minune
Cu apelativul “încă”.
∗
La sfârşitul celor trei excursii făcute la Comarnic l-am întrebat pe
Lucian:
Când dăm buzna peste voi
Înţeleg dezavantajul,
Acum întrebatu-te-oi:
Care este avantajul ?
Răspunsul lui Lucian a fost de-a dreptul emoţionant:
Avantajul meu, mă jur,
E că simt o bucurie
Când colegii împrejur
Se “scaldă” în veselie .
În această împrejurare am concluzionat:
Făcând astfel de-afirmaţii
Într-o lume dezmăţată,
Parcă-mi vin şi palpitaţii
Când aud nobila faptă.
Asta este-ncununare
Multelor vorbe ce spui,
Când aud că-ţi dă-ncântare
Bucuria-aproapelui.
∗
Lucian la serviciu se ocupă de nanotehnologii:
Nanotehnolog la bază,
La nivel de electron,
Sus acolo la moşie
E-un gigaamfitrion.
∗
Tot la Comarnic colega noastră Rodica are o casă de vacanţă dar
pe dealul de vizavi faţă de Lucian. Le-am zis:
Lucian şi Rodicá,
Aşezaţi pe câte-un deal,
Pentru a comunica
Tulnicul e ideal.
|
Unor colegi emigraţi în Canada le-am scris:
Canada e mare, frate,
Vezi să nu te duci departe,
Stai pe lângă Montreal
Ca să nu te pierzi total.
∗
Emigrantul în Canada
Are un program impus:
Cât mai repede să-şi facă
Adaptarea lui la fus.
∗
Bine-ar fi şi în Canada
Doar în luna lui cuptor,
Iarna când cade zăpada
O iei jos spr-ecuator.
|
De o Sfântă Mărie le-am zis colegelor şi prietenelor cu numele
respectiv :
Să trăiţi scumpe Mării
În pace şi prietenie
Cât îţi fi şi îţi trăi
În frumoasa Românie.
∗ ∗ ∗ ∗
Sau de Mărţişor:
Vă felicit dragi femei
Chiar acum de Mărţişor
Fiind voi pe-acest Pământ
Un nepreţuit odor
∗ ∗ ∗ ∗
|
Tot de Mărţişor, 8 Martie 2009 :
Motto popular :
Că nimica nu-i mai sfânt
Ca muierea pe Pământ.
Menirea dumnezeiască,
Numită maternitate,
Vă dă aura solemnă
Cum nu-i alta în cetate.
∗
Bărbaţii-s, chiar necesar,
În raport complementar
Cu voi frumoase femei,
Să visaţi mereu la ei.
∗ ∗ ∗ ∗
|
Alt Mărţişor:
Vă felicit dragi femei
Pe Pământ că existaţi,
Adorate permanent
De-amărâţii de bărbaţi.
Însă totuşi nu uitaţi
Că voi existaţi, în fond,
Datorită lui Adam
Ce-a trăit cândva, odată,
Pe rotundul mapamond.
∗ ∗ ∗ ∗
|
Pentru Doamnele şi Domnişoarele cu simţul umorului mai scriu un
catren, absolut interzis a fi citit de cele fără umor deoarece există
pericolul de a-l lua în serios şi atunci ce mă fac ?
Vă iubesc scumpe femei,
Va iubesc nu numa’ în gând,
Vă rog nu vă-nghesuiţi,
Aşteptaţi frumos la rând.
|
Colegului Mihu emigrat în Franţa şi stabilit în localitatea Eaubonne
(Apă bună) :
La Eaubonne, très inspiré,
Ți-ai făcut aşezământ
Intuind mai repede
Criza de-apă pe Pământ.
Variantă:
La Eaubonne te-ai aşezat
Într-o căsuţă cochetă
Intuind anticipat
Criza de-apă pe planetă.
∗
Presupun că în Eaubonne
Aveţi casă cu balcon
Şi tu poţi nestingherit
Să te-ocupi de pescuit.
|
Prietenului medic, Dadu Hagău, cu o constituţie solidă:
Cum eşti tu, masiv, puternic,
Mă gândesc la o adică,
Pacientul care-ţi vine
Se vindecă şi prin frică.
|
Când făceam 60 de ani m-am gândit să scriu:
Şaizeci ani am împlinit
Navigând cu-a vieţii plută,
Dar găsesc că e cumplit
Să mai trag pân-la o sută.
∗
Când ajungem venerabili
Vă invit la o agapă
Să petrecem dragi stimabili
Cu o minerală apă.
∗
E greu, dar totuşi n-am renunţat la suta de ani:
Când ajung la centenar
Vă invit să bem un kil
De vin roş de Murfatlar
În cel mai select ... azil.
∗
Când suta voi fi-mplinit
Pe nimeni nu vreau să las
Şi de-acuma vă invit
La chef sau la ... parastas.
∗
Eu vreau să îmi ţin cuvântul
Cu-ntâlnirea centenară,
Evident, preliminară,
E-aprobarea de la Sfântul.
∗
Când o fi să fie sfârşitul zic :
Când o fi să îmi dau duhul
Cu mine iar veţi petrece,
Mie mi s-a duce buhul
C-am rămas la toate … rece.
De altfel înmormântarea este definită în felul următor: “este o
ceremonie la care principalul interesat rămâne rece”.
|
Mă gândeam că în viaţă se reţin îndeobşte evenimentele ieşite din
comun, cele normale se uită repede şi atunci mă pun în postura
unei gazde care n-a satisfăcut musafirii:
Plecând nesătui de-aici
Ne veţi pomeni mereu
Cu-n alint instantaneu :
Raţa-i dracu de calici.
|
La noi în Bucureşti, şi nu numai, lucrurile încă nu sunt în matca lor
firească :
Plouă iar în capitală,
Toate străzile se spală,
Doar mizeria umană
Ne-obsedează ca o rană.
|
Colegului Radu Diaconescu, “tribunic” în exprimarea lui:
Totdeaun-ai fost simpatic
Iar acum fermecător,
De când ţi-au venit nepoţii
Tu ai dat în mintea lor.
|
Proaspăt pensionar am scris :
Mult mi-a plăcut la serviciu,
Sunt convins că mi-a priit,
Azi mi-am găsit noul viciu:
La pensie am ieşit.
∗
Moi je suis pensionar,
Fac acum o săptămână
Şi constat, fără amar,
Că nu-mi vine peste mână.
∗ ∗ ∗ ∗
|
Colega Michaela Butta (Mihaela Diaconescu), aflată încă în
“câmpul” muncii, mi-a scris:
Dragă Radule Drăguş
Îţi trimit E-mail acuş
Şi-ţi urez cu veselie
(Şi cu-n pic de gelozie)
Fericită ... pensie .
∗ ∗ ∗ ∗
Ce am constatat (ceea ce e cumva firesc) :
Cele mai multe urări
De aici, din alte zări,
Când la pensie-am ieşit
De la fete le-am primit.
Gândesc c-ar fi nimerit,
Fiindcă inima-mi dă ghes,
Înc-odată să mai ies.
∗ ∗ ∗ ∗
Apel :
Dragi prieteni din toată ţara,
Voi care încă munciţi,
Să duceţi cu sârg povara,
Pensia să mi-o plătiţi.
(La drept vorbind nu e nevoie pentru că aplicăm principiul
contributivităţii).
|
Fratelui Mircea în preajma nunţii fiului Dan:
Socru mare, socru mare,
Mai ai púţină răbdare
Acuşi vine-evenimentul
Şi obţii şi documentul
Ce-atestă irefutabil
Că eşti socru veritabil.
∗ ∗ ∗ ∗
Stabilit în Luduş i-am zis:
După multă vreme mi-s-a
Răsturnat şi mie fisa
De ce stă Mircea-n Ludúş ?
Păi rimeaza cu Drăguş.
|
Pentru alt Mircea, neam cu mine, stabilit în Suedia. Având şi o
ambarcaţiune i-am zis :
Mircea eşti şi marinar
Dar să fii prevăzător,
Pe lângă Cercul Polar
E util şi-un spărgător.
(Şi poate-ar fi bine, chiar,
Să-ţi iei unul nuclear).
∗
Îţi scriu încă un catren
Şi te-ntreb justificat:
Fiind acolo aşezat
De ce nú-ţi cumperi un ren ?
∗
Ai anticipat corect,
Urcând pe emisferă,
Că vine pericolul
Efectului de seră.
|
Unui coleg băşcălios (băşcălia distruge Romania) :
Faci matale ca românul
Ce-şi bagă picioru-n toate,
Dar mă-ntreb cu consternare:
Să mai creadă-n ceva, poate ?
|
Prietenului Mitică, vecinul meu de cartier, doctor cu preocupări
inginereşti:
Să trăieşti frate Mitică,
Vecin din Pantelimon,
Îţi doresc o viaţă lungă
Mâncând carne de somon.
∗ ∗ ∗ ∗
|
Nedumerire:
Pe Bădilă zis Dumitru
L-adresez puţin stingher,
Cum să-i zic chiar că nu ştiu :
E doctor sau inginer ?
|
Unui fost coleg de la una din firme, Ştefan, pensionar vechi şi cu o
statură impetuoasă, care ne mai “omenea” uneori cu un vin bun:
Nea Simi vulpoiul
Ne dă vinul cu ţoiul,
Noi am vrea de bună seamă
Să bem vinul la stacană.
(Ca la cramă)
∗
Pofticios, gurmand de top,
Asta e realitatea,
Prin Simí umanitatea
A ratat un protopop.
Variantă :
Dolofan ca o mascotă,
Asta e realitatea,
Cu Simí umanitatea
A ratat un mare popă.
∗ ∗ ∗ ∗
Domnul Simi (de la Simionescu), crezând că cuvântul “mascotă“ ar
avea conotaţii negative (ceea ce nu-i adevărat) s-a supărat şi chiar
mi-a scris :
Am cunoscut un mare om
Care era şi mare domn
Şi-acum mă mir în sinea mea
Ce-o fi avut cu mutra mea ?
Dacă semăn cu un popă,
Dolofan ca o mascotă
Câte zile oi mai avea
Nu va lua vin din mâna mea .
∗ ∗ ∗ ∗
Nea Simi se aştepta doar la texte laudative şi atunci i-am zis :
Nea Ştefane, prinsu-v-aţi ?
Nu fac ode la bărbaţi,
Muza mea, atât cât este,
Mă inspiră la neveste.
Eu fac numai epigrame
La comandă sau spontane.
Epigrama, prin natură,
Este o înţepătură,
Şi cum ţepii, frate, dor
Rezistă cine-are umor.
Dacă nu mai rezistaţi
Vă rog mult nu insistaţi !
∗
Totuşi nea Simi mai aducea din când în când câte o sticluţă de vin,
uneori chiar foarte bun, ceea ce a mai schimbat situaţia :
Dar să revenim puţin,
Discutăm problema “vin“.
Nimeni frate dintre noi
N-a murit fără un ţoi,
Dar de-o fi şi-o fi să fie
Într-un act de nebunie
Şi vă prezentaţi cu oala
Atunci schimbăm socoteala:
Ridica-ţi-om osanale
Pe plăcerea dumitale,
Dar nu dăm o garanţie
Că vreo ţeapă n-o să fie,
De s-o rătăci vreun cui
E riscul demersului.
În viaţă totu’ e risc,
Dacă urci sau nu un pisc,
Depinde ce scoţi pe plisc,
Chiar de manevrezi un pix
E risc, domnule, e risc.
∗
Totuşi până la urmă am hotărât să ne împăcăm, cel puţin eu :
După orice supărare
Va să vină o-mpăcare,
Dumneata cu chihlimbarul
Eu contribui cu paharul.
∗
I-am mai zis:
Om volubil, cu talente,
Gustă vinurile alese,
Nea Simi, eminamente,
E-autentic om de ... mese.
∗ ∗ ∗ ∗
Colega Fana a făcut următoarea remarcă:
Dacă zilnic primiţi “cotă”
De agheasmă de la Simi,
L-aţi făcut cu drag mascotă
Şi la “cotă“ sunteţi primii .
|
La scurt timp după marea revoluţie anticomunistă din Decembrie
1989 şi marea contrarevoluţie din Ianuarie 1990 ziarul România
liberă a propus un concurs de epigrame cu tema “Pe Dunăre de-ar
curge vin“. Eu am expediat următoarele epigrame (premiul mi-a fost
trimis prin poştă dar încă n-a ajuns) :
Hai la Istru cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire.
Eu propun un caz acut :
Să curgă vinul doar pe Prut.
∗
Privea un bou înmărmurit
Cum fluviul tot noi l-am sorbit.
Morala :
Ce ştie boul
Cum se aplică embargoul.
(A fost o perioadă când s-a instituit un embargo pentru navigaţia pe
Dunăre)
∗
Din păcurari şi-agricultori
Ne-am face toţi navigatori
Să fim aşa în veci de veci
Şi n-am mai da flota la greci.
∗
Ar fi păcat şi nici un beneficiu net,
Declar aici cu titlu preventiv,
Din faima de-a se fi născut poet
Să preschimbăm: românul s-a născut beţiv.
∗
Degeaba curge vin pe râu
Aici în spaţiul carpatin,
Precum afacerea la grâu
Ajungi să bei tot vin străin.
Variantă:
Degeaba curge vin pe râu,
E iluzoriu acest aport,
Precum afacerea la grâu
Ajungi să bei vin din ... import.
∗
„In vino veritas“, concis,
Spunea proverbul la romani.
Concluzie:
Acces la fluviu interzis
Cam ... patruzeci de ani.
|
Colegului meu de liceu Iustin, profesor de limba română în comuna
noastră:
Practicând literatura
Simultan cu-agricultura,
Iustin, ca o bună gazdă,
S-exprimă brazdă cu brazdă.
|
La ideea că eu mi-am propus să trăiesc nouăzeci de ani fratele meu
Mircea m-a luat peste picior, i-am răspuns:
Moar-oricine când o vrea
Că doar n-o trăi în veci,
Dar tu ce-ai cu mine frate
Dacă eu vreau nouăzeci ?
|
Pe fosta colegă de serviciu Ioana-Izabela, care semnează
îndeobşte Iza, am rugat-o:
Ioana scumpă te implor
Să nu mai semnezi cu Iza
Cel puţin un anişor
Că rimează crunt cu criza.
Din păcate rugămintea e valabilă mai mulţi ani.
|
Colegului Viorel Berar, profesor universitar la Timişoara, care la o
întâlnire aniversară la Liceul din Turda a adus un vin bun de
Recaş :
Mult iubitul nost’ Berar
Eu n-aş zice că nu aş
Mai bea un vin de Recaş
Şi te-aş alinta “vinar”.
|
La un moment dat apăruse gripa aviară, eu nu m-am vaccinat :
Eu acuma sunt un moş
Nu pot fi deci un cocoş
Şi nu văd la o adică
La ce bun vaccin de gripă ?
|
Colegului Ioan Găşpărel, în schimbul unui serviciu, i-am promis :
Şi ţi-oi da drept recompensă
Un butoi cu ţuică densă,
De-aia bună cu mărgele
Să te delectezi cu ele.
| |
